"Ma îngras si cu aer", spun multe persoane supraponderale, care se lupta cu kilogramele în exces si constata ca pierd majoritatea bataliilor. În mod automat, raspunsul este mereu cam acelasi: "Nimeni nu se îngrasa daca nu manânca mult!"Totusi realitatea arata ca exista persoane care se hranesc copios, fara sa tina seama de nici o restrictie, si totusi sunt slabe.
Alti oameni se straduiesc sa se îngrase si nu reusesc, iar cei mai multi, ce-i drept, îngroasa rândurile supraponderalilor când manânca dupa pofta inimii. Concluzia? Trebuie sa fie, în afara de alimente, si alti factori care duc la obezitate. Un experiment deja devenit clasic a fost pus în practica de cercetatorii care se ocupa cu problemele nutritiei umane, iar rezultatele au vorbit de la sine: mâncând aceleasi cantitati de alimente si respectând acelasi orar al meselor, unele persoane au crescut în greutate, altele si-au mentinut-o iar altele au slabit. Cauzele acestor diferente nu sunt înca pe deplin clarificate de stiinta, dar unele dintre ele au fost evidentiate:
FACTORUL EREDITAR. Mostenirea "din familie" a unei constitutii mai corpolente este o realitate; asimilarea alimentelor, în functie de propriul metabolism, pare sa functioneze non-stop, "cu norma întreaga". S-a constatat ca o persoana nascuta din parinti obezi are o probabilitate de 80% sa ajunga, mai devreme sau mai târziu, ca ei.
ECHILIBRUL HORMONAL. Hormonii, cum ar fi tiroxina, produsa de glanda tiroida, accelereaza arderea hranei în organism. Insulina în schimb mareste producerea de grasimi (lipogeneza). Cercetarile au demonstrat ca obezii au o mai mica sensibilitate la insulina, adica au nevoie de mai multa insulina pentru a metaboliza glucoza, fapt care are drept consecinta marirea producerii de grasime.
CAPACITATEA TERMOGENICA. Organismul persoanelor obeze produce mai putina "caldura" decât al celor cu greutate normala sau subponderali. Caloriile, în loc sa fie transformate în energie, se acumuleaza în organism sub forma de grasime. Persoanele slabe, în schimb, cheltuiesc mai multe calorii pentru mentinerea caldurii corpului, prin urmare consuma mai multa energie si depoziteaza mai putina grasime.
SENSIBILITATEA "CENTRULUI FOAMEI". Nucleul nervos care regleaza pofta de mâncare sau nevoia de hrana a organismului – asa-numitul "centru al foamei" – si care se gaseste în hipotalamus (în centrul cerebelului) functioneaza cu "nuante" diferite de la o persoana la alta. Se presupune ca obezii sau cei care au tendinta spre obezitate simt senzatia de foame mai des decât obisnuit si mai acut, fapt care-i împinge la consumarea unui volum mai mare de alimente, în numeroase reprize zilnice, pentru a ajunge la senzatia de satietate.
OBICEIURILE ALIMENTARE. Chiar daca surplusul de kilograme, care poate ajunge pâna la nivelul diferitelor grade de obezitate, poate fi influentat si de factorii enumerati, obi-ceiurile alimentare (consumul în exces de hrana, în special de grasimi si dulciuri, orarul dezechilibrat al meselor etc.) constituie factorul preponderent al îngrasarii. O dovedesc datele statistice din întreaga lume.
Comentarii