Despre creatiile estetice si autorii lor nu se poate vorbi numai cu binecunoscuta sobrietate studiata, menita sa impuna un aer de superioritate si de înalta cultura. Realitatea însasi arata limpede ca artele constituie o parte sublima a civilizatiei umane, un motiv în plus sa cunoastem asemenea detalii, pe care unii le-ar considera „de culise”.
Elevul lui Rembrandt, la pubela. O portiune de autostrada din Germania, o bena cu gunoaie si sute de mii de euro aruncate la pubela. Alaturarea acestor elemente poate genera zâmbete ironice, însa aici este vorba despre o poveste de-a dreptul rocambolesca.
Pe 18 mai, în inima Bavariei, un barbat de 64 de ani s-a oprit la o benzinarie din Ohrenbach si a gasit, printre deseurile dintr-o bena cu gunoi, doua tablouri vechi. Le-a împachetat cu grija si le-a predat politiei din Cologne. Examinate de un expert, cele doua portrete au fost autentificate ca originale datând din secolul al XVII-lea.
Unul dintre ele apartine pictorului olandez Samuel van Hoogstraten, elev al lui Rembrandt între anii 1640 si 1648, onorat cu o medalie de catre împaratul Ferdinand III, în 1651. Capodopere ale perioadei de aur a picturii olandeze, unele pânze ale lui van Hoogstraten au fost adjudecate la licitatii.
În 1998, un tablou a plecat spre Monaco în schimbul sumei modice de 788.000 euro, iar în 2018 „Rastignirea”, un desen în cerneala si guasa realizat cu pana, s-a vândut cu 319.000 dolari. Politia a deschis o ancheta, pentru a afla în ce conditii asemenea opere de arta au ajuns sa fie abandonate în mod atât de straniu.
Rafael, amenintat de porumbei. Cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la moartea marelui pictor renascentist Rafael, Casa Pontificala a împrumutat Palatului Regal din Madrid noua dintre tapiseriile acestuia, de o valoare inestimabila, pentru a fi expuse în Marea Galerie. Sunt tezaure cusute cu fir de aur, conservate într-o stare cvasi-virgina, constituind ultimul mare proiect al artistului italian, dedicat Vaticanului.
Desenate de acesta si lucrate de cei mai mari artisti flamanzi din epoca, ele prezinta scene biblice, starea lor de conservare exceptionala explicându-se prin utilizarea de fibre rezistente si vopseluri naturale de calitate înalta, precum si prin absenta particulelor metalice ce ar fi putut favoriza oxidarea si corodarea.
Vizitatorii galeriei au ramas stupefiati sa constate ca în spatiul expozitional se aflau si numeroase pasari, unele chiar asezate pe pretioasele tapiserii.
„În una dintre imaginile noastre, un porumbel se pozeaza deasupra Vindecarii Ologului” – titra a doua zi presa spaniola, cuprinsa de furie. Aceasta intruziune „aviara” fusese urmarea deschiderii ferestrelor galeriei, care avea ne-voie de aerisire. Ulterior, oficialii madrileni au declarat ca nicio opera nu a fost degradata si ca zburatoarele sunt tinute la distanta printr-un sistem de ultrasunete.
Tezaurul statuii lui Napoleon. Fostul imperiu al „micului caporal” ascunde înca tezaure adevarate, iar unul dintre acestea se afla ascuns în fundatia unui monument al acestuia din Rouen.
În timpul unei lucrari de restaurare, statuia ecvestra a lui Napoleon I a fost coborâta de pe soclu, astfel ca, pentru prima data dupa anul 1865, ea nu a mai putut veghea asupra orasului. În schimb, a compensat aceasta „absenta” temporara oferindu-le oamenilor mai multe monede si un etui de alama continând o misterioasa lista de nume.
Monedele, batute cu portretul lui Napoleon III (suveranul, în momentul în care s-a ridicat statuia) erau sapte de bronz, cinci de argint si alte cinci de aur. Acum, specialistii încearca sa afle de ce au fost puse acestea la baza monumentului; desi în mod frecvent, în asemenea locuri s-au gasit medalii, nu monede. Cât despre misterioasa lista, ea contine numele donatorilor care au permis ridicarea statuii si multi localnici asteapta sa afle daca nu cumva stramosi ai lor figureaza printre acesti „sponsori” ai artei si ai eroilor natiunii.
Captiv într-o opera de arta. Abraham Poinceval poate fi considerat un excentric, performantele sale generând deopotriva admiratie si fiori reci. Începând din 11 iunie, timp de o saptamâna, el si-a pus corpul în slujba stiintei, claustrându-se pentru a observa, în tot acest timp, o opera a pictorului Hans Hartung.
Observatorul ad-hoc nu s-a aflat însa într-un spatiu tocmai confortabil, ci… într-o alta opera de arta; mai exact, într-o sculptura. Aceasta a fost adaptata în prealabil morfologiei sale (cu toaleta integrata!), în cadrul expozitiei Hartung 80 de la Galeria Perrotin din Paris. Singura imagine aflata în câmpul sau vizual, limitat la extrem, a fost tabloul „T1989-H40” semnat de sus-amintitul maestru al gestualismului abstract.
Realizarea este atât un test artistic, cât si unul stiintific. Cu ajutorul unui electroencefalograf si zece electrozi, s-au înregistrat variatiile starii de vigilenta a corpului sau, distingând fazele de somn, trezie, vis sau halucinatii. În paralel, Poincheval a luat nota de modificarile starii sale de constiinta, astfel întinzând un pod între experienta estetica si analiza stiintifica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii