Fascinanta si enigmatica Rapa Nui (Insula Pastelui) traieste in continuare sub semnul unui mit, referitor la disparitia civilizatiei „oamenilor-pasari”, cunoscut sub mai multe variante: se crede ca localnicii taiau fiecare copac, fie pentru a face loc campurilor pentru agricultura, fie pentru a ridica statui uriase pentru a-si cinsti clanurile.
Aceasta decizie iresponsabila ar fi dus la un adevarat colaps, ramanand doar cateva mii de oameni care sa asiste neputinciosi la sosirea primelor ambarcatiuni europene ce au atins indepartatele tarmuri, in 1722. Dar oare s-a intamplat in realitate prabusirea demografica aflata la baza mitului Insulei Pastelui?
Raspunsul, potrivit noilor cercetari ale antropologilor Universitatii Binghamton, Robert DiNapoli si Carl Lipo, este negativ, el implicand si mai vechea corelare in timp cu schimbarile climatice si de mediu.
Pentru Rapa Nui, o mare parte din discutiile stiintifice si populare s-au concentrat in jurul acestei idei. La un moment dat, intre secolele XII-XIII d.Hr., insula odinioara impadurita a fost „dezbracata” de copaci; cel mai adesea, oamenii de stiinta afirma ca schimbarile de mediu au redus capacitatea insulei de sustinere a locuirii si au condus la un declin demografic.
In plus, in jurul anului 1500, a existat o schimbare climatica in indicele de oscilatie sudica, aceasta ducand la un climat mai uscat pe Rapa Nui. „Un argument este ca schimbarile din mediu au avut un impact negativ. Oamenii vad ca a fost o seceta si au spus ca ea a provocat aceste schimbari, afirma prof. Lipo. Nu sunt schimbari, populatia se schimba, la fel si mediul. De-a lungul timpului palmierii s-au pierdut si clima s-a uscat. Dar aceste schimbari explica cu adevarat ceea ce vedem in datele populatiei prin datarea cu radiocarbon? ”
Pe scurt, nu exista dovezi ca insularii au folosit palmierii acum disparuti pentru hrana, un punct cheie al multor mituri ale scaderii demografice. Cercetarile actuale arata ca defrisarile au fost prelungite si nu au dus la eroziune catastrofala, copacii au fost in cele din urma inlocuiti cu gradini consolidate cu piatra care au sporit productivitatea agricola.
In perioadele de seceta, oamenii s-ar fi putut baza pe scurgerile de apa dulce de pe coasta. Constructia statuilor moai, considerate de unii ca un factor ce contribuie la prabusire, a continuat de fapt chiar si dupa sosirea europeana. Altfel spus, insula nu a avut niciodata mai mult de cateva mii de locuitori inainte de contactul cu europenii, iar numarul lor creste, mai degraba decat scade.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii