Pe numele intreg Lucius Domitius Aurelianus, acest imparat roman s-a nascut in Balcani, nu departe de valea inferioara a Dunarii, si, inrolat in armata imperiala, s-a remarcat prin vitejia si priceperea sa militara.
Alaturi de compatriotul sau, Claudius, Aurelian a condus cavaleria imparatului Gallienus (253-268) si, dupa asasinarea acestuia, in 268, a sprijinit alegerea ca imparat a lui Claudius. Noul suveran a murit insa dupa o domnie de doar 18 luni, fiind urmat de fratele sau, Quintillius. Dupa nici trei luni, acesta a murit in conditii suspecte, iar in septembrie 270 Aurelian a preluat tronul.
Fire autoritara si cruda, noul imparat i-a respins pe vandali din Panonnia si, dupa o serie de batalii sangeroase, i-a alungat pe alemani si iutungi din nordul Italiei, urmarindu-i peste Dunare. Pentru protectia impotriva unor eventuale navaliri barbare, el a poruncit construirea unui nou zid defensiv in jurul Romei – o buna parte a acestuia exista inca.
In 271, Aurelian a incercat sa recucereasca provinciile romane din Rasarit, supuse de mai bine de zece ani dominatiei monarhilor din Palmyra. El a asediat acest oras si a capturat-o pe Zenobia, regenta fiului ei minor, Vabalathus. Imediat dupa victorie, Aurelian – supranumit, pe buna dreptate „imparatul cu mana vesnic pe sabie” – si-a condus legiunile catre Dunare, unde i-a invins pe carpi. Cand Palmyra s-a revoltat din nou, Aurelian a recucerit si distrus complet infloritoarea asezare.
In 274, a pornit din nou spre Apus, spre a-l infrunta pe Tetricus, un general care se proclamase imparat si controla Galia, Spania si Britania. Uzurpatorul a fost invins si unitatea imperiului restabilita. Realizand ca nu poate apara Dacia, cotropita mereu de barbari, Aurelian a luat decizia retragerii legiunilor si administratiei romane din aceasta provincie.
Pe plan religios, Aurelian a cautat sa impuna in imperiu cultul unic al lui Sol Invictus (Soarele Invincibil) si a creat astfel o unitate religioasa precara si efemera, dar care va fi restabilita ulterior de Constantin – prin impunerea crestinismului.
La inceputul anului 275, pe cand lansase o campanie contra Persiei, Aurelian a fost asasinat de un grup de ofiteri, care se temeau ca vor fi executati de asprul imparat – presupunerea fiind insa falsa. Administrarea imperiului a fost continuata de vaduva lui Aurelian, Ulpia Severina, pana cand, dupa sase luni, Senatul l-a desemnat ca imparat pe batranul Marcus Claudius Tacitus.
GABRIEL TUDOR
Comentarii