Unele dintre cele mai uluitoare modele de gradina zen de pe planeta isi datoreaza existenta unui artist neasteptat: mii de „ace de gheata” minuscule. De la vârtejuri la cercuri pâna la rânduri ordonate, fiecare design delicat este creat atunci când pietre de dimensiuni similare se aduna pe un peisaj.
Scriam in urma cu câteva saptamâni despre megalitii descoperiti in fabuloasa zona Göbekli Tepe Tepe din Turcia, cu o vechime de 11.000 de ani.
Acum ne oprim atentia asupra unor interesante structuri de piatra, care apar in zonele de teren inghetat.
Natura este plina de asemenea structuri repetitive, ele fac parte din frumusetea lumii in care traim si ca in mai toate cazurile, atunci când este vorba despre structuri din pietre, de pilda desenele (liniile) de la Nazca, cercetatorii sunt curiosi sa afle autorul acestor modele insolite. Insa cazul structurilor din roci care apar in mai multe zone inghetate de pe Pamânt, cum e Svalbard (vezi fotografia), a fost gasita o explicatie plauzibila, gratie cercetarilor unei echipe internationale.
Cine este autorul acestor uluitoare „desene”? Omul, extratestrii, sunt raspunsurile cele mai la indemâna.
Explicatia oferita de cercetatori este insa ca aceste uimitoare modele, structuri, de la vârtejuri sau cercuri, pâna la rânduri ordonate, isi datoreaza existenta unui „artist” cu totul neobisnuit: mii de „ace de gheata” minuscule.
Publicat pe 5 octombrie in Proceedings of the National Academy of Sciences studiul descrie, pentru prima data, modul in care „acele de gheata” creeaza modele complicate din piatra in diferite zone inghetate. Pe masura ce acele de gheata ingheata, ele imping pietre mici intr-o parte sau alta. In timp, rocile se aduna intr-o singura zona, formând un model, o structura. Desi cercetarea este de data recenta, studiul „confirma speculatiile stiintifice de peste un secol despre relatia dintre acele de gheata si structurile din piatra”, dupa cum declara coautorul studiului, Bernard Hallet, geolog la Universitatea din Washington, care este convins si de faptul ca acele de gheata ar putea face lumina si asupra originilor a unui set si mai misterios de structuri de roca descoperite pe Marte.
Conform explicatiilor specialistilor meteo, fenomenul care conduce la formarea acestor ace de gheata se produce „in momentul in care temperatura solului este mai mare de 0ºC iar temperatura aerului de deasupra este mai mica de 0ºC. Apa subterana urca la suprafata prin capilaritate si, odata ajunsa la suprafata solului, ingheata formând ace de gheata”, intr-o forma cristalina asemanatoare unui ac.
Exista multe locuri unde vaporii de apa ingheata formând cristalele de gheata, daca ati pasit vreodata pe pamânt „crocant” in unele dimineti reci, probabil ca ati zdrobit niste ace de gheata fara sa va dati seama, dar rolul lor de a forma structuri din pietre era mai putin documentat. „Uneori sunt foarte frapante”, spunea Hallet pentru Live Science, „si sunt destul de comune”.
Multa vreme, oamenii de stiinta au asociat aceste mici sculpturi de gheata (foto) cu modelele complicate de linii si vârtejuri care apar uneori pe pietris. Ceea ce nu se stia era cum putea gheata sa traseze aceste desene fara nicio interventie din partea vietuitoarelor.
Pentru a intelege lucrurile in profunzime, cercetatorii au acoperit un patrat de teren, cu laturile de o jumatate de metru, cu pietre de dimensiuni mici, distantate in mod regulat. Apoi acest aranjament a fost trecut prin 30 de cicluri de inghet-dezghet, permitând acelor de gheata sa se formeze si sa se topeasca. Incet, aproape imperceptibil, acele de gheata care se ridicau si coborau au impins pietricelele intr-o parte si alta, urmând micile denivelari ale solului.
Dar acele de gheata nu sunt capabile sa impinga pietrele pâna ce nu ajung la o concentratie suficient de mare. Pâna la sfârsitul experimentelor, echipa a observat modele asemanatoare unei gradini zen care incepeau sa se formeze, pietre pe o parte si pamânt gol pe cealalta.
„Aceasta tendinta a pietrelor de a se deplasa pe terenuri pietroase este una foarte, foarte puternica”, spunea Hallet. „Pietrele de pe teren plat au tendinta de a forma bucle si vârtejuri, in timp ce pietrele aflate pe o panta blânda au tendinta de a se organiza in siruri”.
Nu toate solurile sunt suficient de poroase pentru a forma ace de gheata. In general, „solurile aluvionare sau cele acoperite cu materie organica functioneaza cel mai bine”, potrivit cercetarilor publicate in revista Arctic and Alpine Research. In mod similar, nu toate zonele climatice pot produce gheata. Ea se formeaza doar in zonele in care solul este umed si aerul se raceste rapid.
De la aceasta observatie, la o supozitie extraterestra nu e decât un pas. Astfel, expertii cred ca o versiune mai subtila a acestui ciclu (inghetare-dezghetare) s-ar putea afla in spatele structurilor de roca de pe Marte, care au fost examinate de robotul Curiosity al NASA. „In vreme ce atmosfera martiana are un continut scazut de apa, solul planetei ofera unele dovezi legate de prezenta unor cristale de gheata minuscule”, potrivit Centrului Spatial Kennedy al NASA.
Pe masura ce aceste fragmente de sol se incalzesc, ele se extind usor, apoi se micsoreaza din nou in timp ce se racesc.
Desi acest proces este mult mai putin evident decât acele de gheata care imping pietrisul dintr-o parte in cealalta in anumite structuri, el poate produce totusi, in timp, deplasarea pietricelelor mici si a particulelor de praf. Pe Pamânt, mai spunea Hallet pentru Live Science, „structurile fine formate din astfel de expansiuni si contractii minore ale solului pot trece neobservate”, dar pe Marte, „pentru ca acolo se intâmpla atât de putine lucruri cu exceptia vântului, am putea observa aceste caracteristici”.
Toate bune si frumoase, dar, deocamdata, pe Marte, stiinta nu a descoperit inca ace de gheata martiene. Timp ar mai fi…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii