Aflata in apropierea municipiului Iasi, Manastirea Barnova, cu obste de calugari, are hramurile Sfantul Gheorghe si Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.
Sfantul locas a fost ctitorit de domnitorul Miron-Barnovschi Movila (1626-1629, 1633), de la care i se trage si numele.
Primul hram al manastirii se datoreaza faptului ca pe locul respectiv, in jurul anului 1603 domnitorul Ieremia Movila ridicase o bisericuta din lemn inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Se crede ca tot aici Stefan Tomsa al II-lea (1611-1615; 1621-1623) inaltase o noua biserica tot din lemn de la care se pastra in noul edificiu un clopot in anul 1614.
Miron Barnovschi nu a reusit sa termine lucrarile in timpul domniei sale, le-a reluat in scurta revenire din 1633, dar a fost arestat, dus la Constantinopol si decapitat la data de 2 iulie. De la tragica sa moarte se trage al doilea hram.
Lucrarile au fost terminate de domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665). Domnitorul si-a gasit aici odihna de veci alaturi de fiica sa, Maria, moarta la doar 15 ani. El a indeplinit in acest fel dorinta testamentara a lui Miron Barnovschi, care spera ca locasul inceput de el sa fie terminat.
Odata cu biserica sunt finalizate si lucrarle la Palatul Domnesc al Doamnei Dafina, sotia lui Dabija.
In anul 1782 domnitorul Grigore al II-lea se retrage aici o vreme cu toata curtea sa, speriat de epidemia de friguri care bantuia Iasul.
In 1863, dupa Secularizare, domeniile si bunurile manastirii trec in proprietatea statului, iar Palatul Doamnei Dafina adaposteste scoala satului. Intre anii 1908-1945 si 1950-1990 locasul de cult devine biserica parohiala, iar intre 1945-1950 fusese manastire de maici.
In iulie 1991 devine manastire de calugari, dupa o perioada in care suferise dramatic ravagiile timpului.
Planul arhitectural al bisericii este asemanator cu cel al Manastirii Dragomirna. Este inconjurata de ziduri de aparare cu metereze si un turn-clopotnita la intrare.
Conform traditiei bizantine, biserica este impartita in Altar, naos, pronaos si pridvor.
Pridvorul este dreptunghiular, sprijinit pe colturi de contraforturi masive. Pronaosul este asemanator cu cel al Dragomirnei, dar cu boltiri mai simple si ornamentatii modeste. Nu exista un zid despartitor intre pronaos si naos, acesta fiind inlocuit cu trei arcade si doi pilastri grosi. O catapeteasma impunatoare desparte naosul de Altar. Biserica nu este pictata.
Zidul de incinta construit din piatra are o inaltime de circa 5 metri.
IRINA STOICA
Comentarii