Pe numele complet Flavius Valerius Constantius, acest imparat roman s-a nascut la Naissus (astazi Nis, in Serbia), in provincia Dacia Ripensis, intr-o modesta familie ilirica. A imbratisat inca din frageda tinerete cariera armelor si s-a distins ca un talentat general, inainte de a deveni guvernator al provinciei Dalmatia.
In 289, si-a parasit concubina, pe Elena, mama viitorului imparat Constantin cel Mare, din ratiuni politice, insurandu-se cu Teodora, fiica vitrega a imparatului Maximian; cu aceasta va avea trei copii – Constantius, Dalmatius si Constantia.
Pe 1 martie 293, Constantius a fost adoptat ca fiu si mostenitor de catre Maximian si ridicat la rangul de caesar. Cei doi, impreuna cu Diocletian si caesarul acestuia, Galerius, au format primul regim tetrarhic din istoria Romei.
Insarcinat cu guvernarea Galiei si cu lichidarea rebeliunii uzurpatorului Marcus Aurelius Carausius, care se proclamase imparat in Galia si Britania romana, Constantius a intreprins un razboi fulgerator, reusind sa cucereasca una dintre principalele baze ale rebelilor, Gesoriacum (astazi Boulogne, in Franta). Dupa o alta campanie stralucita in Britania, Constantius i-a zdrobit definitiv pe rebelii refugiati la Londinium (Londra). Ca guvernator al Galiei, el a eliminat piratii franci si saxoni si a triumfat asupra triburilor alemane.
Nu doar un militar exceptional, ci si un politician abil, el a refuzat sa atace cu brutalitate religia crestina, asa cum prevedea edictul lui Diocletian din 303, demoland biserici. Cand Diocletian si Maximian au abdicat, pe 1 mai 305, Constantius a devenit imparat al Imperiului de Apus.
El a murit in anul urmator, dupa o victorie asupra pictilor, iar trupele sale l-au proclamat pe fiul lui, Constantin (viitorul sfant crestin) ca imparat. Ramas in istorie drept Constantius Chlorus („cel Palid”), el nu a fost numit astfel in epoca, porecla fiindu-i acordata multe secole mai tarziu, de catre cronicarii bizantini.
GABRIEL TUDOR
Comentarii