(Urmare din numarul trecut)
Vizita lui Mihai Eminescu în Gorj, din 1878, n-a ramas fara urmari în sfera preocuparilor sale literare. Am retinut din articolul lui Florian Copcea, aparut în numarul 5 al revistei Vatra Veche de la Târgu Mures, alte câteva informatii interesante din volumul lui Zenovie Cârlugea, MIHAI EMINESCU – drumuri si popasuri în Gorj, referitoare la prezenta poetului la Floresti.
„Avem, astfel schitat, tabloul complet al biografiei itinerante eminesciene, în cadrul careia sejurul florestean are farmecul lui aparte. Caci, departe de a constitui pentru poet o estivala destindere, vara petrecuta în 1878 în Florestii Gorjului a fost una laborioasa si de mare concentrare intelectuala. Venit aici cu o «misiune» precisa, stabilita de Maiorescu si Slavici, aceea de a traduce din germana un volum de documente privind istoria românilor al baronului cernautean Eudoxiu Hurmuzaki, ce va vedea lumina tiparului în ianuarie 1879, fara mentionarea traducatorului (care fusese platit pentru asta, dar care dorise sa nu fie mentionat pe coperta interioara, din aceeasi modestie ce-l facea sa nu-si semneze unele articole din „Timpul”…), Eminescu s-a bucurat de unicul sejur placut din întreaga lui viata, rodnic nu numai sub aspectul traducerii ce avea de facut, dar si în sensul propriei creatii artistice, Florestiul resuscitând imaginarul poetic eminescian în perspectiva si structurarea unor teme si idei, de regasit în scrierile de dupa aceasta data, fie ca e vorba de poezii, fie ca avem de a face cu unele elemente-reper în articolele de peste ani din «Timpul»”.
Cât a stat la Floresti, lui Eminescu nu i-a lipsit cadrul propice creatiei literare, scrie Cârlugea: „Locatar singur în tot conacul (cum îl gaseste în vizita ce i-o fac Ioan Slavici împreuna cu Vasile Conta), bisericuta Balcestilor cu hramul „Mihail si Gavril”, retrasa la poala dealului numit Câmpul Cerbului, natura campestra cu marea padure a Arpadiei aproape, noptile cu luna plina alunecând peste dealuri si Valea Gilortului cu o larga deschidere catre Jiul alutan, precum si „ochii vineti/ Ce lucira peste mine? Vara-ntreaga”, potrivit poemului Freamat de codru (publicat anul urmator, în „Convorbiri literare”, dimpreuna cu Revedere, Fiind baiet paduri cutreieram, O, ramâi…). Prezenta poetului în ti-nuturile Gorjului a ramas vie pâna azi, în localitatea gorjeana fiind instituita, de mai bine de o jumatate de secol, sarbatoarea anuala „Eminescu la Floresti”, dar si un muzeu, tot prin osârdia regretatului profesor Liviu Poenaru”.
Eminescologul scrie, de asemenea, ca „prin lucrarea de fata, vrem sa punem în adevarata lumina – dincolo de aproximari si interpretari fanteziste – popasul de-o vara al poetului în Florestii Gorjului, atragând totodata atentia asupra momentului mai putin cunoscut al trecerii tânarului Eminescu din Ardeal în Muntenia, itinerariu memorabil al cladirii de sine întru desfasurarea, în succesivele-i etape, a unui destin de exceptie, menit a rotunji figura legitima de «Mare Român» a unuia din cei mai de seama scriitori din literatura noastra”.
În articolul sau, Florian Copcea mai noteaza ca „Zenovie Cârlugea scrie despre „Ipoteza primei treceri a lui Eminescu prin Gorj”, în toamna lui 1866, când, venind de la Rasinarii Sibiului, adolescentul însotise pe ciobanii cu turmele în transhumanta trecând hotarul prin vama cucului, asadar, dinspre Sugag si peste Parâng, prin Rânca, coborând pe vechiul drum de transhumanta la Novaci si Cernadia, iar de aici luând-o spre Râmnicu-Vâlcea, ipoteza sustinuta cu argumente credibile si de alti cercetatori precum scriitorul Ion Filipoiu”.
Interesant este ca în sejurul de la Floresti, 12 ani mai târziu, pe lânga lucrul ostenitor la traducerea de 450 de pagini din germana, „în paralel poetul lucra la poemul Scrisoarea III si autorul pune în paralel versurile eminesciene inspirate cu citate din lucrarea lui Hammer, Geschichte des Osmanischen Reiches (fapt evidentiat si de manuscrisele poetului).
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii