Obiectiv vorbind, omul este doar un mic jucator în mecanismul schimbarii vietii terestre, aflat în continua miscare. Si nu doar anumite personalitati au influentat acest proces, ci, înainte de orice altceva, elemente non-umane sau chiar abstracte, în acceptiunea omului modern.
Darul lui Prometeu
Stramosii nostri umani foloseau unelte de piatra cu mult înainte ca Homo sapiens sa evolueze, cu peste trei sute de mii de ani în urma. Au fost descoperite unelte datând de trei milioane de ani, de zece ori mai vechi decât specia noastra.
Având în vedere faptul ca unele mamifere, pasari, pesti folosesc unelte rudimentare si ca toate materialele organice se descompun în timp, chiar ar fi uimitor daca stramosii nostri hominizi nu ar fi utilizat si ei astfel de obiecte cu mult înaintea celor mai vechi unelte de piatra descoperite pâna acum.
Însa cel mai important instrument dintre toate a fost focul. Spre exemplu, prima data cunoscuta pentru gatit este împinsa tot mai mult în trecutul nostru cel mai profund (cu circa un milion de ani în urma). Unii oameni de stiinta considera ca însasi evolutia noastra nu s-ar fi putut întâmpla fara gatit.
Pe scurt, am facut foc si ne-am gatit mâncarea si asta ne-a transformat în oameni, în general mai mult virtuosi decât viciosi – în pofida…. inumanitatii noastre izbitoare, Este semnificativ faptul ca, în mitul grecesc antic, Prometeu creeaza oameni, dar nu îi poate înzestra cu niciun fel de forta reala – toate au fost deja date animalelor – asa ca le daruieste focul, furat de la zei, ca sa poata prospera.
Întelepciunea umana – tezaurul vietii
Când colonistii britanici veniti în Australia au interzis practica aborigenilor Martu de a arde controlat vegetatia, numarul cangurilor si sopârlelor din Desertul de Vest a scazut considerabil. Obiceiul aborigenilor era departe de a fi distructiv, cum credeau europenii. Dimpotriva, a sporit biodiversitatea si resursele de hrana. Existau mai multe principii-cheie pentru aceste arderi.
Vecinii erau întotdeauna preveniti, iar terenurile agricole erau preluate prin rotatie în anumite perioade ale anului, când tufisurile se aflau în stare buna si vremea favorabila. Acest lucru limita intensitatea focului, permitea animalelor sa se îndeparteze din drum, evita proliferarea unor fenomene nedorite si stimula semintele sa germineze sub cenusa.
Din pacate, unii oameni de stiinta au asemenea prejudecati si astazi. Populatia Soliga din India, de exemplu, arata ca recenta crestere masiva a incendiilor forestiere în Karnataka nu s-ar fi întâmplat daca le-ar fi fost permis sa continue arderea lor traditionala si sa-si gestioneze padurile.
Fenomenele sociale legate de folosirea focului nu sunt însa specifice zonelor calde. Când oamenii de stiinta i-au întrebat despre diminuarea efectivelor balenelor beluga, inuitii au explicat ca temperaturile ridicate au dus la cresterea populatiei de castori. Acestia au consumat mai mult peste, de care depind balenele, si astfel numarul cetaceelor a scazut.
Pur si simplu expertii nu s-au gândit sa includa castorii în cercetarile lor, dar inuitii observasera fenomenul si interpretasera aceste conexiuni pe masura ce se dezvoltau. Exemple similare se gasesc pretutindeni pe planeta.
Considerate de puternicii lumii mentalitati si manifestari înapoiate, în ultimele doua-trei secole sunt combatute si distruse în mod sistematic, chiar institutionalizat, spre marea drama a întregii omeniri. Daca lucruri aparent simple, cum e „îmblânzirea focului” în mod rational, ar fi apreciate la valoarea lor probata în sute de mii de ani, Terra ar fi astazi un adevarat Paradis al vietii.
Acum, avem de ales între ignoranta iresponsabila a câtorva semeni si nostalgia acelui Dreamtime (Timpul Visului) al aborigenilor din Australia, în care fiecare râu, stânca, planta, animal, corpurile ceresti si comunitatile umane descind din stramosi care au aparut pe pamânt si l-au cutreierat în lung si-n lat, în aventuri amintite si „recreate” aievea, în fiecare clipa de vietuire a Planetei Albastre.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii