In cea mai mare parte a Statelor Unite, anii care au urmat Primului Razboi Mondial au fost martorii unei intensificari a tensiunilor rasiale, inclusiv a reaparitiei gruparii Ku Klux Klan, a numeroaselor linsaje si a altor acte de violenta rasiala. Pe la 1921, alimentat de banii din petrol, Tulsa era un oras in crestere, prosper, cu o populatie de peste 100.000 de locuitori.
Dar rata criminalitatii era ridicata, iar justitia extrema era un lucru comun. Tulsa era, de asemenea, un oras foarte segregat: cei mai multi dintre cei 10.000 de locuitori de culoare din oras traiau intr-un cartier numit Greenwood, care includea un cartier de afaceri infloritor, denumit uneori „un Wall Street negru”.
Pe 30 mai 1921, un tanar adolescent de culoare, Dick Rowland a intrat intr-un lift din Drexel Building, o cladire de birouri de pe South Main Street. La un moment dat, tanara liftiera alba, Sarah Page, a iesit din lift tipand. Rowland a fugit, dar a fost arestat dupa cateva ore. La acel moment, zvonurile despre o tentativa de viol asupra liftierei se raspandisera deja in oras.
La lasarea serii, o multime de albi furiosi s-a adunat in fata tribunalului, cerand serifului local sa il predea pe Rowland. Acesta a refuzat, iar oamenii sai au baricadat ultimul etaj pentru a-l proteja pe adolescentul de culoare. Temandu-se ca se pre-gateste o linsare, un grup de aproximativ 75 de negri inarmati s-a intors la tribunal spre seara, dar au fost intampinati de aproximativ 1500 de barbati albi, dintre care unii purtau si ei arme.
Dupa ce s-au tras focuri de arma si a izbucnit haosul, grupul de negri, depasit numeric, s-a retras in Greenwood. In urmatoarele cateva ore, grupuri de albi din Tulsa au comis numeroase acte de violenta impotriva persoanelor de culoare.
In zorii zilei de 1 iunie, mii de cetateni albi s-au revarsat in Greenwood District, jefuind si incendiind case si intreprinderi pe o suprafata de mai multe hectare. Pompierii care au sosit pentru a ajuta la stingerea incendiilor au declarat mai tarziu ca revoltatii i-au amenintat cu arme si i-au fortat sa plece. Aproximativ 1256 de case au fost arse, alte 215 fiind jefuite. O scoala, o biblioteca, un spital, biserici, hoteluri, magazine si multe alte afaceri detinute de negri s-au numarat printre cladirile distruse sau avariate de foc.
La momentul cand guvernatorul J.B.A. Robertson a declarat legea martiala, cu putin timp inainte de pranz, revolta se incheiase efectiv. In orele de dupa masacrul rasial din Tulsa, toate acuzatiile impotriva lui Dick Rowland au fost retrase. Politia a ajuns la concluzia ca Rowland se impiedicase la intrarea in lift si o calcase din greseala pe picior pe tanara Page. Tinut in siguranta sub paza in inchisoare in timpul revoltei, a parasit Tulsa in dimineata urmatoare si nu s-a mai intors niciodata.
Biroul de Statistica din Oklahoma a inregistrat oficial 36 de morti. Chiar si dupa estimari scazute, masacrul rasial din Tulsa a ramas una dintre cele mai sangeroase revolte din istoria Statelor Unite.
Timp de zeci de ani, nu au existat ceremonii publice, memoriale pentru cei morti sau orice alte eforturi de comemorare a evenimentelor din 31 mai – 1 iunie 1921. In schimb, a existat un efort deliberat de a le ascunde, arhivele politiei statale fiind distruse ulterior.
Cercetatorii au inceput sa aprofundeze povestea revoltei in anii 1970. In 1996, cu ocazia celei de-a 75-a aniversari a revoltei, a avut loc o slujba la Biserica Baptista Mount Zion, care fusese arsa din temelii in cursul masacrului, iar un memorial a fost amplasat in fata Centrului Cultural Greenwood.
In anul urmator, dupa ce a fost creata o comisie oficiala a guvernului federal pentru a investiga revolta rasiala din Tulsa, oamenii de stiinta si istoricii au inceput sa cerceteze problema, descoperind inclusiv numeroase victime ingropate in morminte nemarcate.
In 2001, raportul Comisiei senatoriale a SUA a concluzionat ca intre 100 si 300 de persoane au fost ucise si peste 8000 de persoane au ramas fara adapost in urma acelor 18 ore dramatice din 1921.
GABRIEL TUDOR
Comentarii