Wilhelm Keitel a fost feldmaresal si sef al Inaltului Comandament al fortelor armate germane in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Unul dintre cei mai loiali si mai de incredere locotenenti ai lui Adolf Hitler, el a devenit seful statului major militar personal al Führerului si a contribuit la conducerea majoritatii campaniilor celui de-al Treilea Reich in al Doilea Razboi Mondial.
Keitel a servit in principal ca ofiter de stat major in Primul Razboi Mondial si a detinut functii administrative in timpul Republicii de la Weimar (1918-1933). In 1935 a devenit sef de stat major al Wehrmachtamt (Biroul Fortelor Armate), in subordinea ministrului de Razboi, iar in 1938 a avansat la conducerea Oberkommando der Wehrmacht (OKW; Inaltul Comandament al Fortelor Armate), pe care Hitler il crease ca agentie centrala de control al efortului militar al Germaniei. A detinut aceasta functie pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Keitel a participat la toate conferintele majore, a dictat termenii capitularii Frantei in iunie 1940 si a semnat ordine operationale – inclusiv directive care autorizau impuscarea comandourilor sau a comisarilor politici luati prizonieri in uniforma si alte directive care faceau posibila retinerea civililor fara un proces echitabil.
Keitel a fost prezent, desi nu a fost ranit, la cartierul general de campanie al lui Hitler in cadrul tentativei de asasinat comise asupra acestuia in iulie 1944. El a condus eforturile de identificare si arestare a conspiratorilor si a fost membru al „tribunalului de onoare” care i-a demis pe multi dintre ei din armata germana – asigurand astfel condamnarea la moarte de catre un tribunal civil.
Dupa razboi, Tribunalul Militar International l-a condamnat pe Keitel pentru planificarea si desfa-surarea unui razboi de agresiune, pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii. I s-a refuzat cererea de executie militara prin impuscare, fiind spanzurat la Nürnberg. Keitel a fost considerat in general un ofiter slab, care avea putina experienta militara tactica.
GABRIEL TUDOR
Comentarii