Cu ajutorul radarelor care pot p|trunde dincolo de stratul gros de gheaT|, oamenii de stiinta au descoperit o caverna masiva ascunsa sub cursul inferior al ghetarului Kamb din vestul Antarcticii.
Un rau subglaciar a topit gheata de deasupra, sculptand o structura enorma, care pare o catedrala ascunsa in adancuri, avand o inaltime mai mare decat turnul Eiffel!
Raul care curge in sus
Situat la aproximativ 800 de kilometri de Polul Sud, ghetarul Kamb se scurge incet pe coasta Antarcticii de Vest. Din varful sau, nu se vede nimic altceva decat o uriasa patura alba, care se intinde in toate directiile.
Pe masura ce aceasta banda transportoare de gheata se scurge dincolo de coasta, formeaza o platforma plutitoare. Calota se intinde pe sute de kilometri in largul marii, dar acest peisaj plat si plictisitor ascunde un secret. Sub stratul de gheata gros de circa 700 de metri se gaseste o mlastina vasta si noroioasa. Prin ea serpuieste un rau care se varsa in cele din urma in ocean.
De-a lungul drumului, acel rau a sculptat o caverna masiva in gheata de deasupra. Aceasta structura, asemanatoare unei catedrale, este plina de apa. Este imensa (se intinde pe o lungime de 10 kilometri) si suficient de inalta pentru ca edificii precum Turnul Eiffel sau Empire State Building sa incapa in ea.
Pana de curand, niciun om nu a vazut vreodata interiorul acestei caverne. La sfarsitul anului 2021, oamenii de stiinta din Noua Zeelanda au reusit pentru prima oara sa foreze acoperisul sau inghetat. Ei au coborat o camera video prin gaura de foraj si au aruncat prima privire in acest spatiu plin de apa. Pe masura ce camera cobora, imagini hipnotice se succedau pe monitorul computerului.
La aproximativ 500 de metri adancime, peretii s-au largit brusc si a aparut un gol negru. Huw Horgan, glaciologul de la Universitatea Victoria, din Wellington, Noua Zeelanda, care conducea expeditia se pregatise sapte ani pentru acea zi. Odata ce forajul a fost facut, Horgan, impreuna cu colegul sau, Craig Stevens, de la Institutul National de Cercetare a Apei si Atmosferei din Wellington si alti oameni de stiinta, au studiat caverna timp de doua saptamani, rastimp in care au trimis in interiorul acesteia noi instrumente de cercetare.
Ei au descoperit ca prin uriasa pestera inchisa sub gheata, cu o inaltime de 350 m, curgea un rau submarin, croindu-si drumul spre ocean. Ceea ce i-a uimit a fost faptul ca, daca toate raurile de pe Pamant curg la vale, acesta curgea in sus!
Sub ghetari, apa curge din locurile in care gheata de deasupra este groasa (si presiunea este mare) spre locurile in care gheata este mai subtire (si presiunea este mai mica).
Cum supravietuiesc vietatile oceanice sub gheturi?
Odata intorsi in Noua Zeelanda, oamenii de stiinta au examinat imagini vechi din satelit, remarcand o „pata” care parea sa fie exact caverna de sub ghetarul Kamb pe care o identificasera si care incepuse sa se formeze, dupa calcule-le lor, in urma cu aproape patru decenii, lungindu-se treptat pe masura trecerii anilor.
Intr-un articol publicat la sfarsitul anului trecut, in revista Journal of Geophysical Research, Horgan si colegii lui au expus o ipoteza legata de formarea uriasei „catedrale de sub gheturi”. Ei sustin ca apa raului subteran ar trebui sa aiba, teoretic, mai putin de 0,1 grade Celsius peste punctul de inghet, ceea ce ar fi insuficient pentru a eroda gheata si a forma aceasta caverna.
Ca atare, presupun ei, raul a adus la gurile sale apa oceanica, mai calda, care a sapat in gheata – intr-un ritm de aproximativ 35 de metri pe an, apreciaza specialistii. Pentru a studia mai amanuntit fascinanta lume de sub ghe-turi, savantii s-au intors la inceputul acestui an la ghetarul Kamb, reluandu-si investigatiile.
Dupa ce au realizat un nou foraj si au coborat camera dincolo de tavanul cavernei, aceasta a continuat sa inainteze, inca 242 de metri, prin apa intunecata, pana a ajuns la albia noroioasa a raului. Iar ceea ce a aparut pe monitorul computerului in acel moment i-a uimit pe cercetatori.
Imaginile aratau o puzderie de animale marine, colorate in portocaliu, care inotau pretutindeni. Se crede ca acestea ar fi crustacee asemanatoare unor creveti numite amfipode, foarte comune in oceanele adanci. Surpriza a fost ca ele se aflau acolo, la aproximativ 500 de kilometri in interiorul uscatului, departe de ocean si de marginea banchizei antarctice. Nimeni nu-si putea imagina cum aceste animale puteau supravietui departe de oceanul insorit, in apa aproape inghetata.
Savantii au coborat mai multe instrumente pentru a masura temperatura, salinitatea si curentii apei, iar datele au parut sa confirme faptul ca raul subglaciar topeste gheata prin injectarea de curenti oceanici mai calzi. Mai mult, ei au extras cativa cilindri cu mal de pe fundul cavernei. Probele acestea au produs o alta mare surpriza, intrucat straturile alternante de pietris grosier si noroi fin erau identice cu cele gasite in canioanele abrupte de pe fundul marii pe coasta Noii Zeelande, unde ele apar ca urmare a unor alunecari de teren.
Savantii neozeelandezi considera ca un fenomen similar a avut loc si in caverna de sub ghetarul Kamb. Ei au instalat dispozitive care continua masuratorile, iar un cablu aduce aceste date la suprafata, de unde un emitator le transmite in Noua Zeelanda, spre a fi studiate de oamenii de stiinta.
Acestia spera ca prin studierea alunecarilor de teren subterane si a straturilor de sedimente vor putea sa inteleaga mai bine modul in care peisajul subglaciar se schimba in timp.
Totodata, faptul ca vietuitoare marine destul de avansate s-au adaptat la conditiile vitrege existente sub gheturile antarctice conduce la ipoteza existentei unor creaturi similare si sub calotele de gheata existente pe Marte sau pe unii sateliti ai planetelor uriase din Sistemul Solar.
GABRIEL TUDOR
Comentarii