Uriasa insula din apele nordice reci – a doua cea mai mare din lume, ca intindere – a fost inconjurata intotdeauna de o anume aura de mister, poate si datorita faptului ca are o pozitie strategica extrem de valoroasa pentru intreaga evolutie a civilizatiei umane de pe „batranul continent” si de pe cel nord-american, nu mai putin varstnic, insa cunoscut de europeni doar de cateva sute de ani.
Intre cele doua pozitii culturale, dinamicul si fascinantul popor viking continua sa provoace si astazi, mai ales prin descoperiri neasteptate ale prezentei sale in locuri indepartate de taramul scandinav de bastina.
Un etern inceput…
Chiar daca pare un tinut inghetat si putin locuit, insusi numele sau evoca vremuri in care era plin de viata, Groenlanda insemnand „taramul verde”.
Cu aproape un mileniu in urma, pasunile sale salbatice ofereau conditii optime cresterii animalelor, iar „razboinicii marilor”, cum erau supranumiti vikingii, au gasit aici suficiente motive sa se statorniceasca, fie si vremelnic, in urma indelungatelor lor peregrinari pe apele rascolite de furtuni.
Atrasi de ispita unei vieti linistite, cum nu mai cunoscusera pana atunci, o buna parte din cei veniti din Islanda s-au oprit pe aceste tarmuri, colonizandu-le. In mod ciudat, dupa numai cinci veacuri, populatia respectiva a disparut din Groenlanda, un mister pe care istoricii nu l-au putut explica niciodata pe deplin.
In acelasi timp, s-a petrecut un fenomen foarte interesant, stramosii inuitilor ocupand partea insulei aflata in nordul inghetat, regiune in care acest popor vietuieste si astazi. O dovada incontestabila ca fiinta umana se poate adapta la cele mai neprietenoase conditii de mediu, astfel incat sa isi perpetueze specia nu doar pe o durata de cateva sute de ani, ci pana la capatul vremurilor.
Din nou, la drum prin timp
La mijlocul secolului al XIII-lea, un concurs de imprejurari complex a determinat schimbarile climatice semnificative cunoscute ca „Mica era glaciara”. Nu a fost vorba doar de fenomene naturale, ci si de transformari petrecute, sub influenta acestora, in cadrul civilizatiei umane, cu reverberatii dramatice asupra agriculturii, comertului si a celorlalte activitati specifice acesteia.
Instalati in sudul si pe coasta vestica a insulei, vikingii au resimtit din plin impactul. De pilda, in special negustorii portughezi au inceput sa aduca masiv in Europa fildes de elefant din Africa, astfel impunand o concurenta dura cu fildesul de morsa si de narval comercializat de vikingi, alaturi de blanurile de urs si de vulpe polara. Contextul respectiv, precum si alte fenomene de amploare au dus la disparitia treptata a unor comunitati, insa nu si a acestei populatii.
O echipa de cercetatori de la Universitatea Harvard declara ca au descoperit un alt factor cheie care ar putea explica plecarea vikingilor: cresterea nivelului marii. Un model computerizat bazat pe inregistrari geologice si climatice a evidentiat, in perioada de colonizare a Groenlandei de catre vikingi, o crestere cu pana la 3 metri a nivelului marii care a condus la inundarea tereurilor destinate cultivarii culturilor.
Bazandu-se pe dovezi temeinice, istoricii si arheologii considera ca vikingii pur si simplu au luat cu ei ceea ce era transportabil si necesar pentru o calatorie lunga si ca multi au pornit din nou pentru a ajunge pe tinuturile de unde sosisera cu cinci secole mai devreme.
Poate ca nomadismul lor innascut, aceasta eterna chemare la calatorie care a persistat pe parcursul colonizarii Groenlandei a jucat un rol vital in adaptarea la cele mai dificile conditii de viata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii