Cu un an în urma, un grup de tineri, format din informaticieni, artisti si publicisti, a avut ideea crearii unui sit pe Internet dedicat creatiilor artistice românesti din sfera artelor vizuale. Alaturi de opera uriasului Constantin Brâncusi mai sunt prezentate opere semnate de 24 de tineri artisti români.
Situl are în plus un subiect absolut original în peisajul virtual românesc, intitulat Bucurestii, un oras fara istorie? în care cel interesat capata informatii despre oras, prin intermediul unor imagini exceptionale de epoca, din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. O lume întreaga renaste prin aceste imagini, cu tot ce au însemnat Bucurestii vechi: mahala, ulite, oameni bogati si saraci, case. "Nu e o carte de istorie, nici o monografie" spun realizatorii sitului, este pur si simplu o galerie virtuala care vorbeste de la sine, care invita vizitatorul la o braga sau la un ospat regesc. Am facut aceasta calatorie si am considerat normal sa spun si altora, nu de alta, dar asa umbla vestea în acele vremuri.
Filme premiate
Sâmbata seara s-a tras cortina peste cea de-a 12-a editie a Festivalului international de film DaKINO. Dupa anuntarea palmaresului Marele Premiu la sectiunea fictiune de scurt metraj, See no devil al grecului Ari Bafalonka a urmat o proiectie care a inclus câteva din filmele de scurt metraj premiate. Pentru început ne-a delectat "Omuletul cu floare" semnat de regretatul Gopo, apoi "See no devil", destul de previzibil de la început pâna la sfârsit. Un filmulet românesc, numit MECANO, o glumita cinematografica, de fapt un clip care nu ilustreaza o melodie ci o idee micuta nascuta la un pahar de bere: într-o mare fabrica dezafectata, un singur muncitor se cazneste sa produca în opt ore (marcate la masina de pontaj) o rotita. Am vazut si un scurt metraj adevarat, o productie franceza, Filantropul de Matthan Zeitnojoglen, premiul pentru scenariu. Filmul are poveste, are si actori, are si dialoguri, are si parabola (chiar daca n-are parabolica): un tânar cere de la un filantrop 20.000 de euro. Filantropul, ca de aia e filantrop, se ofera sa-i dea 1.000.000 de euro. În schimbul lor, cel care cere nu are de facut decât un singur lucru: trebuie sa scrie, izolat într-o camera, de 1.000.000 de ori, o propozitie nu foarte ampla, ceva de genul "îi cer prin prezenta, domnului X (numele filantropului), suma de 1.000.000 de euro". Atât. Daca va scrie de 1000 de ori pe zi, în 2 ani si 7 luni e liber sa se bucure de o avere. În fine, interesant a fost si "U", un film iranian de Kiarang Alaei din Iran, premiul pentru cel mai bun film de desene animate, dar si "Every Dog Has His Day", de Brigit Lehmann, premiul special al juriului, legat tot de bani cazuti din cer, dupa zicala, Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat.
Noua ani de Gaudeamus
Duminica s-a încheiat cea de-a 9-a editie a Târgului de Carte Gaudeamus, cu gândul la ce va deveni în anii viitori, adica atunci când se va înscrie în circuitul tîrgurilor de carte mondiale. Ce a fost? A fost premiul "Cea mai râvnita carte" atribuit versiunii in limba româna a romanului "Alchimistul" semnat de brazilianul Paolo Coelho, premiul pentru cea mai tare editura din România, luat de All, care a editat peste 100 de titluri in 2001. A mai fost prezenta si presa, de data asta prin "Presa vazuta din interior", o manifestare care a reunit peste 100 institutii de presa, a mai fost si istoria tiparului, si istoria radioului, într-un cuvânt, Gaudeamus a fost o manifestare culturala vrednica de toata lauda. La târg a fost elogiat si Mircea Nedelciu, prietenul si colegul meu de generatie, stins prea timpuriu din viata. Mira Nedelciu este astazi presedinta unei fundatii care poarta numele prozatorului optzecist, dorinta ei fiind, dupa cum am aflat, sa dea numele prozatorului scolii din Fundulea unde el a învatat si sa deschida acolo o biblioteca. Desi lucrurile se misca greu la noi, sper din tot sufletul ca ea sa reuseasca.
Comentarii