Universul, la discretia cercetatorilor

          Planete în..

          Planete în… Cyberspatiu
          
          Reteta pentru un viitor apropiat
          
          …Se ia o masa stâncoasa cu diametrul de aproximativ 12.800 km; se adauga, dupa voie, dioxid de carbon, vapori de apa si metan; se plaseaza totul pe o orbita circulara la o distanta de o stea de tipul Soarelui cam cât este distanta Pamânt-Soare; se lasa totul la o temperatura de 10 grade Celsius timp de un miliard de ani. Când totul este gata, se serveste invitatilor din restul Universului, gata de primit viata pe care sa o dezvolte pâna la aparitia unor fiinte inteligente, capabile sa asigure comunicare cu restul lumilor existente. Aceasta ar fi „reteta” dupa care specialistii de la Jet Propulsion Laboratory urmeaza sa ofere cercetatorilor planete pe care acestia sa studieze modul în care a aparut si s-a dezvoltat viata în Univers precum si o seama din problemele cu care se vor confrunta viitorii navigatori spatiali în zborurile care înca se mai afla pe plansetele proiectantilor. Cu un detaliu important: ei nu vor folosi materiale reale (nici nu ar putea!) ci vor „fabrica” aceste planete… într-un univers virtual, în Cyberspatiu. Responsabil al acestui proiect prioritar al Laboratorului Planetar Virtual este Dr. Vikki Meadows.
          
          Cum este „acolo”?
          
          Echipa, care va avea 28 de membri, de la statisticieni la biologi, va începe prin a achizitiona cele mai performante supercomputere disponibile. Rezultatele lor vor influenta direct viitoarele misiuni spatiale care vor fi destinate descoperirii unor planete locuibile gravitând în jurul altor stele. „Încercam sa construim planete quasi-terestre în calculator, ceea ce ne va ajuta sa stabilim care ar fi „semnaturile” prin care sa identificam existenta vietii pe o planeta extrasolara, o data ce vom avea tehnologia necesara pentru a o studia.” Oricât ar fi de slabe semnalele obtinute chiar si de la cele mai apropiate sisteme planetare, ele sunt suficiente pentru a identifica „biosemnaturile” (pe care pâna acum nu le-am „vazut”!). Cum vor arata ele? A sti acest lucru este o mare problema. Dupa cum sublinia Dr. Cherilynn Morrow, de la Institutul stiintific al Telescopului Spatial, membru al noii echipe care raspunde de aspectele educative si de relatia cu publicul, tocmai aici intra în joc Laboratorul Planetar Virtual. Caci aceasta vor face ei: vor arata cum sa recunoastem lumile locuibile si cum sa deosebim între ele planetele care au de cele care nu au viata pe ele.
          
          Semnatura Pamântului
          
          La ora actuala cunoastem o singura planeta locuibila: Pamântul. Cheia extinderii conceptului nostru privind o planeta locuibila se afla în testarea diferitelor dimensiuni, structuri interne si localizari ale „candidatelor” – o lume plina de microbi, de exemplu, va avea o atmosfera bogata în vapori de metan. Cyberplanetele ce vor deveni „disponibile” peste câtiva ani, vor expune cele mai variate conditii climatice, de la infernuri de gheata la infernuri de foc. Scopul principal este sa recunoastem „tinere Pamânturi”. De aceea, „casa noastra terestra” va fi regasita în spatiul virtual asa cum arata ea privita din spatiu acum câteva miliarde de ani, când atmosfera sa nu era atât de bogata ca astazi în oxigen. Apoi, ne vom antrena sa distingem „semnalele false”, lumi care vor aparea propice pentru viata, dar acesta va fi doar un „joc” al conditiilor geologice si atmosferice. Într-un cuvânt, va trebui de la bun început sa descifram „semnatura Pamântului” si sa o comparam cu tot ce vom gasi prin alte parti. Se va începe, evident, cu… familia noastra, Venus, Terra, Marte, care vor fi recreate în spatiul virtual, pentru ca apoi, testând aceste modele, sa se faca pasul urmator si sa se produca simularile cele mai fidele.