Secretele razelor ultraviolete

          Dintre toate lunile anului, iulie este luna cea mai bogata în raze ultraviolete. Si asta se întâmpla deoarece intensitatea ultravioletelor variaza în functie de anotimp (fiind mai mare vara decât iarna), de latitudine (iar în aceasta perioada pozitia soarelui fata de zona geografica în care se afla România face ca radiatiile sale sa cada pe pamânt aproape vertical, ceea ce le confera o putere calorica mai mare) si, nu în ultimul rând, variaza în functie de altitudine (radiatiile fiind aparent paradoxal mai intense la munte decât la mare).

          Dintre toate lunile anului, iulie este luna cea mai bogata în raze ultraviolete. Si asta se întâmpla deoarece intensitatea ultravioletelor variaza în functie de anotimp (fiind mai mare vara decât iarna), de latitudine (iar în aceasta perioada pozitia soarelui fata de zona geografica în care se afla România face ca radiatiile sale sa cada pe pamânt aproape vertical, ceea ce le confera o putere calorica mai mare) si, nu în ultimul rând, variaza în functie de altitudine (radiatiile fiind aparent paradoxal mai intense la munte decât la mare). Totodata, intensitatea se modifica si în functie de perioada diurna, în sensul ca ultravioletele înregistreaza un nivel maxim între orele 11 si 15 (interval orar în care sunt nocive pentru organism). Si, în sfârsit, intensitatea ultravioletelor depinde de fenomenele de reflexie: zapada, de exemplu, sporeste puterea de radiatie cu circa 22-60%, nisipul cu aproximativ 17% iar apa cu 5%.
          Netinând seama de toate aceste aspecte, riscam sa ne punem în pericol sanatatea mai ales daca fiind în vacanta petrecem o perioada la mare sau la munte.
          
          U.V. si organismul uman
          
          Razele ultraviolete sunt bune dar si… rele.
          
          De ce sunt bune? Pentru ca:
          Au actiune antirahitica, sintetizând în straturile superioare ale pielii vitamina D, cu rol foarte important în metabolismul calciului si al fosforului.
          Au efect bacteriostatic si bactericid, ceea ce înseamna ca anihileaza multiplicarea bacteriilor si ajuta la uciderea lor.
          Sporesc concentratia sângelui în hematii si leucocite, fapt ce duce la cresterea rezistentei organismului fata de bolile infectioase.
          Stimuleaza activitatea glandei tiroide si a metabolismului în general (influenteaza favorabil digestia, circulatia, functiile sistemului nervos, ca si ale glandelor cu secretie interna).
          Contribuie la buna functionare a procesului de mineralizare, ajutând la cresterea si consolidarea sistemului osos.
          Amelioreaza sau contribuie la vindecarea unor boli, cum ar fi cele reumatismale.
          
          De ce sunt rele? Pentru ca în exces si la ore nepotrivite:
          Au actiune eritematoasa, adica produc înrosirea pielii, efect ce poate merge pâna la producerea de arsuri.
          Accentueaza fenomenul de producere a ridurilor.
          Favorizeaza aparitia unor forme de cancer (al pielii, de sân etc.).
          
          Ce se întâmpla când ne expunem la soare?
          
          Primul efect, bine cunoscut de toata lumea este ca pielea se bronzeaza. Dar ce înseamna acest lucru? Sub actiunea razelor ultraviolete si mai ales atunci când acestea sunt resimtite în exces, organismul declanseaza o serie de reactii de aparare împotriva lor, tradusa în primul rând prin accentuarea producerii de melanina, pigment de culoare bruna, care sta la baza mult râvnitei culori a pielii bronzate. Cu alte cuvinte, organismul produce melanina nu pentru a imprima pielii un aspect mai frumos si mai tonic, ci pentru a o înzestra cu un ecran protector. Posibilitatea de protectie naturala a omului împotriva ultravioletelor în exces exista la marea majoritate a oamenilor, dar asta nu înseamna ca este identica la toti. Din acest punct de vedere se poate spune ca nu suntem toti egali în fata soarelui si mai ales în fata radiatiilor ultraviolete.
          
          De unde vine inegalitatea?
          
          Din faptul ca:
          Pielea persoanelor brunete produce pigment melanic în cantitate mai abundenta, conferindu-le o protectie mai buna si mai eficienta în comparatie cu pielea celor blonzi care fabrica o cantitate mai modesta de pigment.
          Pielea persoanelor roscate produce un pigment cu totul aparte (roscat) care nu absoarbe ultravioletele si deci nu confera nici o protectie împotriva lor.
          Femeile sunt cu circa 20% mai sensibile decât barbatii; în zilele de dinaintea ciclului sunt cu atât mai vulnerabile la ultraviolete.
          Sensibilitatea la ultraviolete variaza si în functie de diferitele regiuni ale corpului. Sensibilitatea cea mai accentuata se manifesta la nivelul fetei (100%), apoi a pieptului, spatelui si abdomenului. O sensibilitate de 75% înregistreaza pielea bratelor si a regiunilor laterale ale toracelui, de 25-50% tegumentele gâtului, ale genunchilor si coapselor iar de sub 25% pielea mâinilor si a labelor picioarelor.
          Sensibilitate la fel de crescuta prezinta si indivizii cu tulburari neurovegetative si boala Basedow (boala caracterizata prin exoftalmie, gusa, tahicardie, puls accentuat si slabire a organismului).
          O reactivitate scazuta fata de ultraviolete este înregistrata de casectici – persoanele care din diferite motive au pierdut foarte mult în greutate, ramânând doar „piele si os”.
          
          Pielea, „manta de aur”
          
          Pe o suprafata mare, primul organ care resimte agresiunile razelor ultraviolete în exces este pielea, adevarata „manta de aur” pentru corpul uman.
          Alaturi de rinichi si de tubul digestiv, pielea este un organ de excretie, contribuind la eliminarea apei de care organismul are nevoie sa se debaraseze, a clorurii de sodiu, a ureei si a altor toxine.
          Într-un mediu asemanator celui de la sauna, organismul poate pierde pe parcursul a 2-3 ore în jur de 2 kg sau mai mult, în contul apei si a toxinelor eliminate prin piele.
          În canicula deserturilor aride, oamenii pot pierde pâna la 12 kg în cursul unei singure zile, cu o rata de circa un litru pe ora.
          Pielea are si importante functii glandulare; dispune de circa 2 milioane de glande sudoripare (producatoare de transpiratie) si alte 250.000 de glande sebacee (producatoare de sebum, o secretie care protejeaza pielea). Pielea mai este „echipata” cu circa 70.000 de hormoni, pe care tot ea îi fabrica
          Pielea are si importante functii de absorbtie, care permit încorporarea în organism a unor substante medicamentoase hidro ori liposolubile, cu larga folosinta în practica igienei si cosmeticii.
          Este un organ cu rol hotarâtor în exercitarea functiilor de termoreglare ale organismului, pe calea vasodilatatiei, vasoconstrictiei si a transpiratiei.
          În concluzie, pielea poate fi considerata un gigant creier periferic si un paznic neobosit al organismului, întotdeauna în stare de alerta, capabil sa semnaleze fidel si prompt fiecare dereglare, fiecare agresiune sau pericol. Nu e cazul asadar sa transformam acest aliat al sanatatii în victima excesului de raze ultaviolete.