Moristile submarine

          Pe fundul marii, lânga coastele Marii Britanii, la locul numit Hilford Haven, sta o turbina, care înseamna doar vârful de lance al unei instalatii ce va costa nu mai putin decât 2,23 milioane dolari. Este un fel de schela pentagonala din otel, grea de 200 de tone, având în colturi 5 instalatii cu câte 4 pale, lungi de 6 metri fiecare.

          Pe fundul marii, lânga coastele Marii Britanii, la locul numit Hilford Haven, sta o turbina, care înseamna doar vârful de lance al unei instalatii ce va costa nu mai putin decât 2,23 milioane dolari. Este un fel de schela pentagonala din otel, grea de 200 de tone, având în colturi 5 instalatii cu câte 4 pale, lungi de 6 metri fiecare. În estuarul în care se face experienta fluxul si refluxul misca valuri înalte, cam între 12 si 15 metri, muntii de apa fiind împinsi cu viteza considerabila: 24 de kilometri pe ora. Miscarea apei antreneaza uriasele pale ale turbinelor si le face sa se roteasca, de 10 ori pe minut, în cele doua perioade ale zilei, de flux si reflux, iar axul turbinei, în chip de rotor, se rasuceste în interiorul statorului pe care îl reprezinta corpul turbinei si, conform legilor fizicii, produce curent electric. Care este „pescuit” prin cabluri si trimis pe uscat, pentru a fi varsat în reteaua energetica britanica. Intitulata Tidal Hydraulic Generator (THG), tehnologia s-a dovedit rentabila înca de la primele experiente, când o microturbina instalata în estuar s-a dovedit imediat capabila sa furnizeze suficineta energie pentru a acoperi nevoi ale 500 de locuinte de pe tarm.
          Apa este de 800 de ori mai compacta decât aerul, spune Richard Ayre, director la proiectul THC, de aceea, pentru a exploata mareea, nu avem nevoie de turbine cu pale de 80 de metri, ca la eoliene, ci ne sunt suficiente instalatii de 10 ori mai mici, cu productie de energie cu 50% mai mare decât pot da eolienele. În plus, putem croi palele turbinelor în furctie de pozitia în care este asezata, deci în functie de viteza curentului mareomotric. Chiar si cel mai modest flux-reflux, spune inginerul hidrotehnician, poate produce energie – mai mult, poate fi rentabil relativ repede, în aproape toate cazurile. A proiecta, deci, o retea de mii de THG-uri, adaptate la coasta britanica, înseamna a fora, de fapt, într-o rezerva nemarginita de energie, spun hidrotehnicienii, care ne asigura ca, practic, în orice loc de pe Pamânt cu maree consistente se poate asigura toata energia de care au nenoie locuintele, orasele, chiar industriile zonei. Iar prima utilitate ar fi, dupa parerea inventatorilor, aceea de a desaliniza ieftin apa marii, pentru a o folosi în sistemele de irigatie.
          Aventura tehnologiilor mareomotrice, imaginate chiar de Jules Verne – a început cu adevarat cu uriasa centrala de la Ranque, din vestul Frantei, acolo unde fluxul si refluxul învârt de mai bine de 30 de ani roti unor turbine instalate într-un fel de baraj de hidrocentrala. A fost, dupa cum s-a demonstrat, doar instalatia-pilot, centrala de la Ranque neavând urmasi, nicaieri în lume. Britanicii vin însa acum cu aceasta idee noua, a tehnologiilor mareomotrice pentru zone de coasta, instalate pe fund de mare.
          Si au toate sansele sa contribuie substantial la revolutia în energetica ce se deseneaza, invevitabil, la orizont.