Ultima parte a trilogiei Stapânul inelelor (Întoarcerea regelui) a fost lansata pe piata la sfârsitul anului trecut în capitala neo-zeelandeza Wellington, unde peste 100.000 de oameni au iesit pe strazi pentru a celebra aceasta noua… aventura.
Aceasta neasteptata sarbatoare populara este pentru mine o veritabila lectie de umilinta", spunea cu acel prilej regizorul Peter Jackson, pasind pe un covor rosu lung de 470 de metri, derulat în fata si pe treptele teatrului unde a fost proiectat filmul. "Ai impresia ca te numeri printre primii care au pus piciorul pe Luna sau cam asa ceva…" Strazile din Wellington au fost decorate cu acel prilej cu postere reprezentând personaje din film, unele de dimensiuni uriase, înalte cât opt etaje. Întoarcerea regelui a fost asteptata de oameni de toate vârstele, de la bunicute instalate în sezlonguri, la copii costumati în eroii lor preferati sau la miile de fani tinând în mâini tomurile lui J.R.R. Tolkien, opera literara care a stat la baza trilogiei. Au aplaudat, au ovationat si s-au înghesuit la autografe când a aparut o parte din starurile filmului, printre care Elijah Wood si Liv Tyler.
Potrivit asigurarilor date de regizorul Peter Jackson, Întoarcerea regelui este cea mai buna parte a trilogiei si totodata cea mai lunga (3 ore si 11 minute). În ceea ce-i priveste pe neo-zeelandezi, acestia traiesc de doi ani încoace o veritabila poveste de iubire cu producatorii, regizorul si întreaga echipa a filmului. Peisajele montane, padurile magnifice, râurile maiestuoase prezentate în cele trei opusuri ale trilogiei nu numai ca au atras atentia cinefililor, dar au sporit semnificativ numarul turistilor veniti de pretutindeni în aceasta zona paradisiaca. Nu întâmplator, Peter Jackson marturisea ca "fara incredibilele peisaje din aceasta tara, filmul nu ar fi putut vedea niciodata lumina zilei".
2) Luc Besson prinde viteza
Regizor francez de renume international, Luc Besson este cineastul european care nu s-a sfiit sa traga uneori cu coada ochiului la industria filmului de peste ocean (Marele Albastru, Nikita, Léon, Ioana D'Arc, Al cincilea element etc.). Ultimul sau demers pare din nou inspirat de americani: el a ecranizat povestea unui personaj al benzilor desenate, nascut însa în Franta, e vorba de Michel Vaillant. "Toti copiii si adolescentii francezi din generatia mea l-au îndragit pe Michel Vaillant, unul dintre cele trei-patru personaje de benzi desenate care fac parte din originea noastra", declara regizorul cu prilejul prezentarii la Tokyo, în avanpremiera mondiala, a filmului Michel Vaillant. "Desi caracterul eroului nu s-a schimbat de la începuturi si pâna în zilele noastre, de-a lungul timpului aventurile lui au evoluat mult, în viata lui au aparut de exemplu masini din ce în ce mai sofisticate si mai moderne.
"Actorii, piloti în cursa de la le Mans
Proiectul filmului s-a nascut în 1999, pe vremea când "EuropaCorp", societatea de productie a lui Luc Besson, lua fiinta. Exact atunci Philippe Graton, fiul lui Jean Graton, parintele lui "Michel Vaillant", l-a contactat pe Luc Besson, pentru a-i propune adaptarea cinematografica a benzii desenate create de tatal sau. Producatorul Pierre Ange Le Pogam îsi aminteste: "Acest subiect se încadra perfect în planurile noastre, doar ca era usor diferit de ceea ce voiam noi sa abordam în legatura cu cursele de masini. Pentru noi nu era interesant sa filmam pur si simplu o competitie, ci sa oferim publicului aventura umana autentica din interiorul cursei. Ne doream o abordare originala a acestui subiect iar universul lui Vaillant ne oferea acest prilej". Producatorul a ales drept cadru pentru ideea pe care voia sa o transpuna pe ecran cursa de la Mans. Apoi a trebuit sa convinga societatea Automobile Club de l'Ouest sa-i permita echipei de filmare sa participe la campionat. I s-a pus o singura conditie: sa se înscrie în cursa cu doua echipe capabile sa mearga pâna la capat…
Turnat în mare parte anul trecut, în timpul cursei de automobile de la Mans, Michel Vaillant povesteste aventurile unui tânar pilot, care reprezinta echipa tatalui sau, intitulata "Les Vaillants" sau "Albastrii" – de la bolizii albastri pe care pilotii îi conduc, în competitie acerba cu echipa rivala, "Liderii" – cu masini si echipament rosu, de unde si denumirea suplimentara "Rosii". "Pentru ca ne-am propus sa facem un film cât se poate de realist si de spectaculos în acelasi timp, am participat la cursa de la Mans, cu piloti, masini si mecanici adevarati", marturisea Perre-Ange Le Pogam. "Acest lucru ne-a ajutat sa-i facem pe membrii echipei de filmare sa înteleaga ceea ce înseamna o cursa adevarata de automobile, în toata complexitatea ei."
La Festivalul international al filmului de la Tokyo, unde a avut loc lansarea, Luc Besson a fost însotit de o parte a echipei de filmare, dar si de Philippe Graton. Acesta s-a declarat "stupefiat de rezultat", ceea ce pentru regizor a însemnat mai mult decât orice alt elogiu al criticilor de film, care, oricum, l-au încununat cu aprecieri favorabile.
Un film pentru toata lumea
În ceea ce priveste scenariul filmului lui Luc Besson, regia fiind semnata de Louis-Pascal Couvelaire, criticii spun însa ca nu e lipsit de maniheism. În timpul celei de-a 70-a editii a curselor de la Mans, Michel Vaillant, campionul de necontestat al raliurilor si al circuitelor mondiale, pilot care stârneste deopotriva admiratie, dar si invidie în rândul celor care îsi masoara talentul cu el – personaj interpretat de tânarul Sagamore Stévenin, – este tinta masinatiilor diabolice ale capeteniei echipei adverse, Ruth Wang, eternul dusman al celebrului erou din benzile desenate. "Dincolo de povestea sabotajelor puse la cale de "Lideri", filmul recreeaza magistral ambianta de la Mans", comenta Louis-Pascal Couvelaire, expert în spoturile publicitare de automobile si, totodata, regizor al filmului de actiune Sueurs, realizat în 2002. "Viteza ametitoare, zgomotul motoarelor în forta, ca si unele imagini reale de la Mans au fost ingrediente special introduse în film, pe de-o parte pentru a satisface gustul amatorilor de senzatii tari iar pe de alta pentru a arata spectatorilor ceea ce înseamna cu adevarat o cursa de automobile". Prezenta câtorva femei frumoase, printre care se numara si mama lui Michel Vaillant, îngrijorata pentru viata fiului ei, dar si o tânara vaduva, fosta sotie de pilot, fac parte din reteta care s-a gândit ca filmul trebuie sa atraga în salile de cinema nu numai iubitorii de competitii de automobile, ci si admiratorii masinilor si ai femeilor frumoase. În ceea ce priveste publicul feminin, chiar daca unele dintre reprezentantele sale nu au nici o idee despre cursele de masini, au ce vedea în film: o poveste de dragoste stropita cu apa de trandafiri… Dupa proiectia filmului la Tokyo, la care au asistat peste 2.000 de spectatori niponi, gazetarii au cules impresii si, în marea lor majoritate, au fost laudative: "Am fost atât de impresionata, încât am plâns. Totul mi-a placut: cursa de masini, povestile de familie, relatiile dintre piloti, zgomotul motoarelor si, îndeosebi, actorul principal, care e atât de frumos…", declara o functionara bancara de 34 de ani.
Asadar, regizorul francez a deprins usor trucurile comerciale. În plus, se pare ca filmul va avea si un impact turistic demn de luat în seama de francezi. Existenta competitiei numite "24 Heures du Mans" este pentru multa lume necunoscuta dincolo de granitele Frantei si mai ales ale Europei. Sau, mai bine zis, a fost necunoscuta pâna la acest film.
Comentarii