1. Iubire si crima in lumea albastra

          Leaganul vietii, oceanul, aceasta lume acvatica poate chiar mai fabuloasa decât cea terestra, este ultimul teritoriu salbatic de pe Pamânt care-si asteapta înca exploratorii, locul în care mai traieste singurul animal gigant de pe Terra, balena albastra. Faptul ca nimeni nu stie deocamdata locul în care se duc balenele albastre pentru a se reproduce, este doar o lacuna a cercetatorilor, prea preocupati de nasterea Universului pentru a mai observa misterele de pe Pamânt.

          Leaganul vietii, oceanul, aceasta lume acvatica poate chiar mai fabuloasa decât cea terestra, este ultimul teritoriu salbatic de pe Pamânt care-si asteapta înca exploratorii, locul în care mai traieste singurul animal gigant de pe Terra, balena albastra. Faptul ca nimeni nu stie deocamdata locul în care se duc balenele albastre pentru a se reproduce, este doar o lacuna a cercetatorilor, prea preocupati de nasterea Universului pentru a mai observa misterele de pe Pamânt. Un adevarat balon de oxigen pentru cercetatori, mai mult decât un documentar „despre animale” , filmul „Planeta albastra” realizat de BBC, aparut la sfârsitul anului 2003, este un document tulburator care surprinde, la adâncimi niciodata vizitate de om pâna acum, forta fenomenala a oceanului. Ideea filmului s-a nascut în urma cu noua ani, în 1995. Dupa care a urmat, timp de cinci ani, o serie de filmari subacvatice în toate marile si oceanele lumii, fiind atinse adâncimi maxime de 4.500 metri. Rezultatul a fost o colectie de imagini incredibile, dezvaluind existenta si viata unor specii marine si comportamente necunoscute care i-au stupefiat chiar si pe cercetatori. Realizatorii au surprins pe pelicula momente unice, cum ar fi nasterea crabilor, lupta bancurilor de sardine contra pradatorilor marii, hoarde de rechini iesiti la vânatoare, condamnarea la moarte a unei balene, dupa ce a fost hartuita bestial, timp de sase ore, de un grup de orci, acesta fiind singurul episod sângeros din film. Cea mai scumpa productie finantata vreodata de Unitatea de Istorie Naturala de la BBC, „filmul „Deep blue” a cunoscut în Marea Britanie un succes de audienta care a depasit sitcom-urile cele mai la moda în arhipelagul britanic, „Eastenders” si „Coronation street”. „Am lucrat un an si jumatate numai la construirea scenariului, vorbind cu pescari si oameni de stiinta” au declarat cei doi realizatori ai documentarului, Andy Byatt si Alastair Fothergill. Am vrut sa-i lasam pe spectatori sa se „scufunde” în apa oceanului, sa se lase înconjurati fara teama de un banc de sardine sau de aparitia de-a dreptul „extraterestra” a meduzelor. Pentru ca senzatia sa fie completa, documentarul „Planeta albastra” i-a încredintat comentariul lui Sir David Attenborough (curator al British Museum, presedinte al Royal Society for Nature Conservation si producator la BBC) si a beneficiat de un sunet pe masura, compus de George Fenton si interpretat de orchestra filarmonica din Berlin. Au fost filmati 40.000 delfini, zeci de rechini, peste 70.000 de pasari, au fost descoperite doua specii necunoscute de pesti si au fost înregistrate imagini în premiera. „Niciodata pâna acum n-au fost filmate pasari înotând la 15 metri adâncime, niciodata n-a mai fost filmat un urs polar înotând pe sub apa 20 km într-o ora”, spune Didier Noirot, operatorul care a participat si la filmarile navei Calypso a lui Cousteau. „Spectatorii traiesc filmul ca o experienta de istorie naturala inedita, fara nici o comparatie cu filmul „Lumea tacerii” a lui Cousteau. Aici, în „Planeta albastra”, este vorba despre viata care colcaie pâna la adâncimi impresionante, în timp ce la Cousteau era vorba despre creaturi marine solitare în cautare de hrana”, mai spune cameramanul francez. O concluzie a acestui documentar fabulos, pe care, poate, vor avea norocul sa-l vada si spectatorii români: în lumea marina, Natura a încercat tot ce a fost posibil. Pâna la urma, nici pe pamânt lucrurile nu stau altfel…
          
          2. Moare zidul chinezesc?
          
          Dupa ce s-a spus ca e singura constructie de pe Pamânt care se vede de pe orbita cosmica, dupa ce a fost traversat, prin piatra,cu ajutorul unui truc iluzionist de celebrul David Copperfield, iata ca mai nou, Zidul chinezesc se deterioreaza pe zi ce trece. Motivul nu ar fi intemperiile sau cataclismele naturale, cât faptul ca a devenit, mai curând, victima celor zece milioane de vizitatori de pe tot globul care trec anual pe cararile lui. „Doar o treime din cei 6.350 km ai Zidului chinezesc mai exista si chiar si aceasta parte continua sa se degradeze” informeaza agentia de presa chineza. Partial finalizat în jurul anului 221 î.Ch., sub dinastia Qin, Marele Zid chinezesc a fost conceput sa apere imperiul de invadatori. Dar cea mai mare parte a lucrarii, construita din piatra, caramizi si pamânt, care traverseaza ca un sarpe coline, munti si câmpii din nordul Chinei, a fost construita sub dinastia Ming, între 1368 si 1644. Desi, Marele Zid face parte din Patrimoniul mondial din 1987 si e protejat si de legea chineza, zidul este nu doar victima turistilor în cautare de suveniruri , ci si a taranilor din diversele zone ale tarii care folosesc pietre si caramizi extrase din zid pentru constructia de case. Va disparea Marele Zid chinezesc? Probabil ca nu atât de curând, chiar daca, din motive de presiune mediatica dirijata, China este mai nou locul de unde vin toate nenorocirile, de la virusul pneumoniei atipice (care a facut câteva sute de morti în lume) pâna la, mai nou, epidemia (de doar câteva cazuri) gripei aviare. Despre gripa spaniola, care a facut câteva zeci de milioane de victime la începutul secolului al XX-lea, nu se vorbeste înca. Dar timpul nu e pierdut…