PITICI CELEBRI

          
          Unu din 40 de mii de copii poate veni pe lume cu o anume modificare genetica („autosomal gene”), astfel incat adultul nu depaseste inaltimea de aproximativ 145 de centimentri (aceasta limita este recunoscuta in lumea anglo-saxona si reprezinta 4 picioare si 10 inch). In ceea ce priveste denumirea, cea uzuala este de dwarf = pitic, fenomenul fiind dwarfism = piticism.

          
          Unu din 40 de mii de copii poate veni pe lume cu o anume modificare genetica („autosomal gene”), astfel incat adultul nu depaseste inaltimea de aproximativ 145 de centimentri (aceasta limita este recunoscuta in lumea anglo-saxona si reprezinta 4 picioare si 10 inch). In ceea ce priveste denumirea, cea uzuala este de dwarf = pitic, fenomenul fiind dwarfism = piticism. Insa tendinta asociatiei „Little People of America” este de a intra in uzanta termenul de little person = persoana mica, scunda. Trebuie mentionat ca nu este nimic peiorativ (jignitor) in denumirile respective si nici nu face obiectul vreunei discriminari.
          
           De mai multe decenii se fac incercari de marire a scheletului cu ajutorul hormonilor de crestere, dar rezultatele nu au fost semnificative. Cele mai noi tratamente folosesc dispozitive speciale, care permit o crestere a membrelor inferioare cu 15 cm, insa durata tentativelor este lunga (8-12 luni), implica suferinte si costuri mari si uneori este nevoie de operatii estetice suplimentare… Pitici au existat din toate timpurile. Ei sunt prezenti si in picturi facute pe artefacte ale Greciei antice, iar prezenta lor ca subiect pentru artistii plastici se intensifica in Evul Mediu si post-Ev Mediu, mai ales in Spania. La Curtile regale europene erau folositi drept acrobati si jongleri – pentru amuzamentul public –, iar unii monarhi isi alegeau dintre pitici un „bufon personal”, asa cum a fost Jeffrey Hudson pentru regele Carol I al Angliei.
           In epoca moderna lucrurile s-au schimbat radical. Piticii sunt implicati in mai toate domeniile socio-economice si in tarile civilizate exista legi anti-discriminatorii. Astfel, s-a putut deschide o adevarata arhiva a piticilor celebri. In cele ce urmeaza voi prezenta cateva cazuri speciale.
          
          Cel mai scund comunist – un fost agent sovietic
          
           Povestea adevarata a piticului american Charles Flato (27.05.1908 – 1.01.1984) este de-a dreptul fascinanta. Flato a fost scriitor, membru al Partidului Comunist din SUA si spion in favoarea URSS in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Era cocosat si umbla cu ajutorul unui baston. A fost casatorit cu Lucy Burman.
           Acest personaj de roman al realitatii a detinut functii importante. El a activat in conducerea Comitetului de strategie economica (pentru „Blocada” si „Aprovizionare”), a facut parte dintr-un subcomitet senatorial dedicat libertatilor cetatenesti, departamentul pentru educatie si munca – a carui conducere era asigurata de senatorul Robert M.Follette jr. Pe Charles Flato il mai gasim lucrand si la Administratia economica pentru strainatate a SUA. Toate aceste date ne arata ca acest personaj s-a bucurat de o mare incredere din partea oficialitatilor americane. Cu toate acestea…
           …In 1945, Flato demisioneaza din toate functiile guvernamentale si se retrage la San Francisco pe la mijlocul lui iulie 1945. Ce s-a intamplat? Activitatile ascunse ale acestui om important al guvernului SUA s-au lovit de dezvaluirile agentiilor secrete americane si britanice. Proiectul de urmarire a mesajelor spionilor s-a numit VENONA si a fost initiat de Carter Clarke, seful contraspionajului militar american. La inceputul anilor 40, acesta nu avea incredere in Stalin – desi Germania atacase URSS – si banuia ca acesta impreuna cu Hitler au un plan secret de distrugere a Marii Britanii si SUA. In consecinta, intr-un raport VENONA din 22 aprilie 1944 este prezent si Charles Flato!
           Complicitatea lui Flato cu serviciile secrete ale URSS au fost confirmate dupa „dezgroparea” arhivelor NKVD din anii 90. Grupurile de spioni din care facuse parte Flato s-au numit „Myrna” si „Sound”, iar numele sau de cod sovietic a fost „Bob”, iar in arhivele americane a fost decodat ca fiind „Char”… Flato nu a fost arestat; el s-a retras la Cap Code, intr-o locuinta modesta si a devenit publicist si scriitor – in 1961 i-a aparut „Cartea de aur a razboiului civil”, scrisa pentru copii.
           P.S. Lucy Burman (21.09.1922-7.01-2004), membra a Partidului Comunist din SUA, s-a casatorit cu Charles Flato in 1950. A fost publicista si scriitoare. In 1995 a absolvit magna cum laude Universitatea San Francisco. A murit de apoplexie.
          
          Un mare poet englez
          
           Alexander Pope (22.05.1688 – 30.05.1744) a fost unul dintre dei mai importanti literati poeti englezi ai secolului XVIII, prieten cu Jonathan Swift (parintele lui Gulliver). Om cu o educatie aleasa, Pope a inceput sa scrie poeme de la 12 ani. O boala nemiloasa i-a afectat cresterea, el ajungand numai la 137 de centimetri. A scris numeroase poeme si studii importante, printre care: „Eseu asupra criticii literare”, elegia „Memoria unei doamne nefericite” , „Eloise si Abelard”; a tradus Iliada lui Homer si a scos o editie Shakespeare. Pope este autorul celebrului epitaf pentru Isaac Newton: „Natura si legile ei sunt ascunse-n noapte/ Dumnezeu a zis «Sa fie Newton!»/ Si s-au luminat toate” (trad. P.I.).
          
          Un inginer de renume
          
           Charles Proteus Steinmetz (9.04.1865 – 26.10.1923), nascut polonez, a fost matematician si unul dintre mai renumiti ingineri specialisti in energie electrica din SUA (unde a emigrat din cauza conceptiilor sale socialiste, inacceptabile pentru cancelarul Bismarck). Expert in curent alternativ, el a deblocat un mare generator al firmei General Electric din New York, caruia nu-i gasea nimeni „buba”; butada spune ca a pretins 1000 de dolari, explicand ca 1 $ este pentru o bucata de creta (cu care a insemnat dispozitivul defect) si 999 $ pentru ca a stiut unde sa noteze cu creta.
          
          Actor celebru
          
           Hervé Jean-Pierre Villechaize (1943-1993) a fost un renumit actor francez nascut la Paris din parinti filipinezi. El s-a initiat si in arta fotografica. Stabilindu-se in SUA, Villechaize a jucat in filme precum „Crazy Joe”, „The Forbidden Zone” etc. A fost prezent si intr-un film cu James Bond, „Omul cu arma de aur”. A fost concediat (ajunsese sa se certe cu producatorii) si s-a impuscat dupa ce devenise alcoolic si depresiv.