Chiar daca filmele cu actiune complicata si numeroase sensuri ascunse ne ametesc de-a binelea pe multi dintre noi, multi cinefili adora acest „joc cu mintile” la care recurg adesea regizorii.
Doua dintre cele mai comune teme ale peliculelor alambicate sunt calatoriile în timp si problemele de sanatate mintala, ambele deschizând calea catre nenumarate paradoxuri si sofisme. Realitatile alternative si visele sunt adesea tematici frecvent întâlnite în aceste filme, parca anume facute sa ne „zapaceasca” mintile.
2001: O odisee spatiala
Despre ce este vorba: Daca gasesti un artefact ciudat, înfipt în sol, probabil ca este mai bine sa îl lasi în pace – mai ales când se afla pe suprafata lunara. Personajele din acest film nu urmeaza aceasta logica, ceea ce duce la o expeditie pe Jupiter controlata doar de doi exploratori si de un computer IA numit Hal 9000. Adaugati niste maimute devenite brusc constiente de puterea de a folosi unelte, câteva teme religioase inexplicabile, fenomene spatiale confuze, pericolul inteligentei artificiale si veti avea reteta-minune prin care Stanley Kubrick a uimit audientele cu 2001: O odisee spatiala.
Care sunt controversele: Cele mai mari întrebari, cum ar fi ce este monolitul lunar, nu primesc niciodata un raspuns. Desi filmul nu se joaca cu mintea umana la fel de mult ca alte filme care ne dau de furca, întrebarile fara raspuns si partile neexplicate ale intrigii sunt suficiente pentru a frustra orice spectator. Întrebare dupa întrebare este introdusa fara nicio concluzie, iar fiecare scena este mai ciudata decât cea precedenta.
De câte ori trebuie vazut filmul pentru a întelege ce se întâmpla: Urmariti filmul, cititi romanul, apoi urmariti din nou filmul si veti avea o oarecare claritate (dar nu prea multa).
Vânatorul de recompense
Despre ce este vorba: Un tip pe nume Deckard (interpretat de Harrison Ford) este însarcinat (fortat) sa îsi îmbrace costumul de vânator de replicanti si sa doboare patru replicanti evadati. Deci, ce sunt Replicantii? Sunt, în esenta, inteligenta artificiala umanoida. De-a lungul filmului, Deckard trebuie sa îsi dea seama daca este sau nu este de fapt baiatul bun – si publicul face la fel.
Care sunt controversele: Desi filmul a cunoscut câteva replicari ale montajelor regizorale, fiecare versiune a sa este tulbure. Nu numai ca oscileaza înainte si înapoi între liniile moralitatii – fara sa releve clar la ce capat al acesteia se afla Deckard – dar finalul te va face sa pui la îndoiala tot ceea ce stiai despre lumea pe care filmul a introdus-o. De asemenea, poate declansa o mica criza existentiala în rândul spectatorilor, care ar putea reevalua judecatile pe care le-au facut în propriile vieti si ce prejudecati ar putea avea si care trebuie puse sub semnul întrebarii. Exista, de asemenea, o teorie puternica a fanilor la care nu prea primim un raspuns: Deckard este de fapt un replicant?
De câte ori trebuie vazut filmul pentru a întelege ce se întâmpla: Urmariti de doua ori fiecare editie lansata a filmului si vedeti daca va puteti stabili propria interpretare.
Fight Club
Despre ce este vorba: Insomnia nu este o gluma, iar daca nu reusesti sa dormi suficient pentru o perioada îndelungata de timp, îti poate pune viata în pericol. Faceti loc naratorului insomniac fara nume (interpretat de Edward Norton), care participa la diverse grupuri de sprijin pentru afectiuni pe care nu le are de fapt. Acolo, el întâlneste o alta persoana falsa, Marla (interpretata de Helena Bonham Carter). Naratorul se întâlneste cu bizarul vânzator de sapunuri Tyler Durden (Brad Pitt) în timpul unui zbor si îsi condimenteaza viata cu un club de lupta format din barbati care nu suporta existenta lor plictisitoare. Se formeaza o cabala anarhista numita Project Mayhem, care se infiltreaza în politie si în alte pozitii de mare putere.
Care sunt controversele: În mod deloc surprinzator, naratorul nu este de încredere – insomnia cauzeaza frecvent halucinatii si este adesea un simptom al unei tulburari subiacente. Exista o mare posibilitate ca Tyler sa fie doar în mintea naratorului, iar evenimentele din film sunt cel putin tulburi. Conspiratia din toate acestea este neclara, lasând publicul sa se întrebe ce este real totusi. Toate personajele sunt personalitati multiple ale naratorului? Este posibil.
De câte ori trebuie vazut filmul pentru a întelege ce se întâmpla: De doua ori, dar nu va asteptati la un moment de ilu-minare.
Mulholland Drive
Despre ce este vorba: Filmele care trateaza amnezia pot fi la fel de confuze ca si filmele cu calatorii în timp. Mulholland Drive al lui David Lynch se concentreaza pe amnezica Rita (Laura Harring) si pe actrita aspiranta Betty (Naomi Watts), care o gaseste pe Rita si se ofera sa o ajute pe aceasta sa-si descopere identitatea. Se pare ca Rita s-a bagat în niste afaceri dubioase cu gangsteri si asasini. Dar nu totul în film este în alb si negru.
Care sunt controversele: Filmul capata o calitate onirica ce reflecta mentalitatea confuza a Ritei. Nu numai ca se subîntelege ca întreaga desfasurare a evenimentelor este o iluzie, dar este complet neclar ce se întâmpla si ce personaje sunt, cine spun ca sunt. Mai multe personaje arata la fel, dar care dintre ele sunt reale, cum se integreaza în complot si cum sunt implicate în aceste planuri de crima? Între halucinatii si identitati confuze, filmul este destul de greu de urmarit si nu stim ce este real, daca este real ceva.
De câte ori trebuie vazut filmul pentru a întelege ce se întâmpla: De trei ori e de ajuns, dar filmul nu e tocmai facut pentru ca publicul sa gaseasca un final clar.
GABRIEL TUDOR
Comentarii