Situat la aproximativ 130 km sud-est de Machu Picchu, în regiunea Cusco si de-a lungul râului Apurimac, stitul arheologic al carui nume provine de la poporul Quechua, care locuia pe aceste meleaguri cu mult înaintea incasilor, este considerat un loc sacru, un sancutar religios.
Denumirea sa se traduce din waqra („corn”) si pukara („fortareata”), un nume învaluit de mister, deoarece în zona nu existau vite sau animale cu coarne, pâna la sosirea conchistadorilor spanioli.
Cetatea cu coarne
Waqrapukara este un magnific complex incas din muntii Cusco. Majoritatea oamenilor care vin în Cusco viziteaza complexurile gigantice incase, precum Machu Picchu, Sacsayhuaman, Ollantaytambo, Pisac sau Raqchi, dar putini sunt cei care se aventureaza sa mearga pe un traseu putin explorat, cu peisaje din alta lume, traseul catre asa-numita cetate Waqrapukara, situata la altitudinea de 4.140 metri, cu aproximativ 1.700 de metri mai mare decât cea la care se afla celebrul Machu Picchu, dar mai mica decât „muntele curcubeu” Vinicunca.
Waqrapukra se presupune ca a functionat ca fortareata, ca sanctuar, dar si ca observator astronomic. A fost o resedinta a nobilimii acestor locuri, dotata cu observatoare astronomice si în acelasi timp a fost un centru religios protejat cu turnuri de veghe si drumuri de care. Niciodata spiritul razboinic si setea de putere nu i-a parasit pe oameni, astfel ca si fortareata a fost atrasa în acest joc fatal.
Nunta pentru învins
Exista o versiune foarte interesanta a unei rebeliuni în Waqrapukara, o relatare a lui Aurelio Luna Villena care se transmite din generatie în generatie si care spune urmatoarele: Legendarul general T’ito Qosñipa, al armatei celui de-al unsprezecelea conducator incas, Huayna Capac, a obtinut înalte distinctii ca general al armatelor cuceritoare ale Imperiului Tawantinsuyo. Folosindu-si incursiunile pe vreme de pace, a venit în tribul Qanchi, stimulat de maretia Curtii Imperiale, dar a considerat îndepartata posibilitatea de a ocupa tronul, din cauza conditiei sale de plebeu. Totusi, s-a nascut în mintea sa ideea de a-l rasturna pe conducatorul Imperiului Inca.
În acest scop a ordonat sa construiasca în secret Cetatea Waqrapukara, pentru ca, în caz de esec al aventurii sale revolutionare, sa se refugieze si sa reziste oricarui atac al armatei imperiale. Dupa o batalie sângeroasa, trupele lui T’itto Qosñipa au fost însa învinse.
T’ito Qosñipa a fost luat prizonier cu o suta dintre soldatii sai Qanchi si dus în fata conducatorului Inca al Imperiului. Huayna Capac, cunoscând curajul nesabuit al tânarului razboinic, a înteles ca îi va fi de folos în cuceririle sale, i-a crutat viata si l-a obligat sa se casatoreasca cu o ñusta (printesa virgina) aleasa de Inca Qanchi în Cusco.
Soldatii lui au fost amnistiati si s-au întors în tribul lor Qanchi, cu promisiunea ca vor fi loiali imperiului, dar urechile soldatilor au fost taiate.
Festivalul Waqrapukara este o activitate culturala promovata anual de administratia locala a raionului Acos. Activitatile constau în punerea în scena a legendarei rezistente Qanchis împotriva incasului Wayna Qapaq, care este împartita în patru acte urmate de aproximativ 15 dansuri tipice ale regiunii. Vizitatorii trebuie sa se astepte la o clima nu tocmai prietenoasa pentru ca pe vârful Waqrapukara vânturile sunt puternice, iar temperatura în timpul zilei poate ajunge la 23ºC, în timp ce noaptea frigul poate scadea pâna la 0ºC. Traseul care duce la Waqrapukara urmeaza cai stravechi construite de incasi (celebra qhapac ñan, reteaua de drumuri incase).
Unii cercetatori sugereaza si ca traseul a fost cândva unul de pelerinaj, dar multe mistere ramân de dezlegat în Waqrapukara.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii