Vulcanul Tambora de pe insula Sumbawa din Indonezia a erupt în aprilie 1815, în cea mai distructiva explozie de pe Pamânt din ultimii 10.000 de ani. Vulcanul a aruncat în atmosfera si în zona înconjuratoare miliarde de tone de gaze, praf si roci. Vestile despre acest eveniment au calatorit încet, deoarece dezastrul a avut loc înainte de inventarea telegrafului.
Din acest motiv, aceasta eruptie este, în general, mai putin cunoscuta în comparatie cu eruptia din 1883 a vulcanului Krakatoa de pe o insula situata între Java si Sumatra, desi a fost de zece ori mai puternica.
Fumul degajat de vulcan a dus la cea mai devastatoare perioada sustinuta de vreme extrema din ultimele mii de ani. Particule mici de cenusa au fost eliberate în stratosfera, blocând radiatia solara si absorbind caldura. Aceasta reducere a luminii solare a racit troposfera (partea inferioara a atmosferei), provocând o iarna vulcanica care a scazut temperaturile globale, în medie, cu 3ºC.
Aceasta iarna vulcanica a fost amplificata de alte activitati vulcanice înregistrate cu câtiva ani înainte de eruptia muntelui Tambora. În 1814, vulcanul Mayon a erupt în Filipine.
Eruptii vulcanice mai mici au avut loc, de asemenea, între 1812 si 1813, în Insulele Ryukyu, Indonezia si Caraibe. Dupa cum sustin oamenii de stiinta, aerosolii stratosferici includ particule fine de cenusa vulcanica care îsi croiesc drum în straturile înalte ale atmosferei si care au un efect prelungit asupra climei globale prin reflectarea radiatiei solare si prinderea caldurii. Ca urmare, solul primeste mai putina caldura si lumina solara, creând un efect de racire. În cartea sa „Tambora: eruptia care a schimbat lumea”, Gillen D’Arcy Wood sustine ca efectele eruptiei si ale dezastrului climatic care a urmat pot fi urmarite mult timp în secolul al XIX-lea.
Eruptia a fost asociata cu un dezastru meteorologic de trei ani în întreaga lume, în care culturile au esuat din cauza vremii reci si a luminii solare limitate. Eruptia a adus seceta, foamete si vreme rece în multe regiuni. O mare parte a lumii a avut de suferit, iar anul 1816 a fost cunoscut ca „anul fara vara”.
Eruptia vulcanului Tambora a avut loc imediat dupa încheierea Razboaielor napoleoniene, care au lasat Europa continentala distrusa. Prin urmare, Europa a fost lovita în special în 1816, deoarece temperaturile au scazut si precipitatiile au crescut. Alimentele s-au scumpit si au avut loc numeroase revolte pe întreg continentul.
Clima tot mai rece din Irlanda a dus la esecul culturilor de grâu, ovaz si cartofi, provocând astfel foametea. Anul fara vara a coincis cu o epidemie de tifos, care a provocat peste 40.000 de decese.
În 1816, în Statele Unite sezonul obisnuit de crestere a fost perturbat de zapada si de solul care a ramas înghetat pâna în vara. Preturile alimentelor au crescut dramatic, declansând o migratie spre vest. Multe familii au fost nevoite sa se mute spre vest, în Indiana si Illinois, unde agricultura a fost mai putin afectata.
Eruptia vulcanului Tambora a declansat „Panica din 1819”, prima depresiune economica majora din SUA. Eruptia a afectat conditiile de mediu si ecologia Golfului Bengal, chiar la est de subcontinentul indian, dând nastere la o mutatie letala a holerei de Bengal.
Aceasta boala s-a raspândit rapid, ucigând zeci de milioane de oameni într-o pandemie globala care a durat pâna în 1823. În estul Asiei si în India, sezonul musonic a fost perturbat.
Provincia Yunnan din China a îndurat o foamete de trei ani (1815-1818) din cauza inundatiilor si a vremii reci din timpul sezonului de crestere. Devastarea provinciei Yunnan l-a inspirat pe scriitorul Li Yuyang sa reînvie „poezia celor sapte dureri”, un stil poetic chinezesc antic care descrie nedreptatile si tragediile prin intermediul simturilor.
Dupa foamete, multi fermieri locali au început sa cultive mac în locul culturilor comerciale mai putin fiabile care esuasera, provincia Yunnan devenind astfel unul dintre principalii producatori de opiu din lume.
GABRIEL TUDOR
Comentarii