Toata lumea cunoaste stereotipurile filmelor de actiune: explozii masive, dialoguri cliseice si actiuni de amploare, care duc adesea la distrugerea unor orase întregi.
Nu toate filmele de actiune sunt realizate în acest fel. In ultimii ani a existat o schimbare catre o abordare mai linistita în materie de actiune. Nu toate filmele au nevoie de dispozitive apocaliptice sau de un sir nesfârsit de bombe si rafale de mitraliera, iar filmele enumerate mai jos satisfac pe deplin nevoia de suspans a cinefililor, fara însa a-l asalta si coplesi vizual si auditiv.
Evadatul
Harrison Ford este unul dintre cele mai mari staruri de actiune din istoria cinematografiei, datorita amestecului sau perfect de farmec si duritate, care se manifesta perfect în filmul Evadatul din 1993.
Ford îl interpreteaza pe chirurgul Richard Kimble, condamnat pe nedrept pentru uciderea sotiei sale. Atunci când, aflat în drum spre culoarul mortii, reuseste sa evadeze, el porneste în cautarea adevaratului ucigas si îsi reabiliteaza propriul nume. Filmul prezinta la fel de multe emotii cognitive ca si actiune fizica, Kimble bazându-se pe gândirea rapida pentru a rezolva misterul si, în acelasi timp, pentru a scapa de ofiterii de politie care îl urmaresc.
La un moment dat, el patrunde într-un spital pentru a-si trata propriile rani si apoi fura o ambulanta ca vehicul de fuga. Accentul se pune mai putin pe spectacolul urias si mai mult pe emotiile convingatoare ale lui Kimble care îl aduce pe adevaratul raufacator în fata justitiei si îsi reface reputatia.
Cursa
Filmul Cursa al lui Nicolas Winding Refn urmareste destinul unui om foarte tacut, cunoscut doar ca Soferul (Ryan Gosling). În ciuda faptului ca personajul sau este punctul central al acestui film de 100 de minute, el are foarte putine replici, cele mai multe dintre ele fiind doar câteva cuvinte murmurate la un moment dat.
Aceasta lipsa de cuvinte nu face decât sa contribuie la povestea eleganta si melancolica a unui jaf care a mers prost. Soferul este pus chiar în mijlocul lucrurilor, folosindu-si abilitatile incredibile la volan pentru a scapa. Desi nu este la fel de zgomotoasa ca unele blockbustere de actiune, exista multe secvente de urmariri în viteza, pe care spectatorii le privesc cu sufletul la gura.
Deschiderea filmului implica o urmarire cu politistii, incredibil de tensionata, iar soferul îsi pastreaza un calm imposibil de placut în tot acest timp, fie ca se afla la volan, fie ca se lupta cu mâinile goale.
Duel pe autostrada
Putini îsi mai amintesc ca aclamatul cineast Steven Spielberg si-a facut debutul în regia de lungmetraj printr-un film de televiziune despre un sofer de camion dezaxat care urmareste un comis-voiajor pe autostrada.
Duel pe autostrada, realizat în 1971 este un film incredibil de terifiant si captivant, care arata viziunea unica a regizorului, chiar de la prima sa lucrare cinematografica. Actiunea filmului îl urmareste pe David Mann (Dennis Weaver), care se implica într-o urmarire neîncetata cu un sofer de camion care continua sa îl depaseasca si sa îl hartuiasca pe autostrada.
În ciuda lipsei unei povesti traditionale, filmul îl tine pe spectator concentrat si absorbit pe tot parcursul sau. Este greu de imaginat sa fii lipit de ecran când subiectul filmului este doar un caz de „furie pe sosea” care a luat-o razna, dar productia lui Spielberg este atât de plina de actiune si de intensa încât îti tine inima batând cu putere pe toata durata sa. Duel pe autostrada dovedeste ca în filmele de actiune nu se lupta exclusiv cu arme de foc si explozibili, pentru ca un camion-cisterna care se îndreapta spre un sofer cu toata viteza este suficient de înfricosator.
Celula 99
Vince Vaughn s-a abatut rar de la genul comediei de-a lungul carierei sale, pâna când a preluat rolul principal din Brawl in Cell Block 99. Interpretând un traficant de droguri pe nume Bradley, care, dupa ce a fost trimis la închisoare, este însarcinat de un cartel mafiot sa asasineze un detinut dintr-o aripa de maxima securitate din cadrul penitenciarului, Vaughn se dezvolta ca un dur care va face tot ce trebuie sa faca pentru a supravietui si pentru a-si proteja familia.
Cea mai mare parte a actiunii consta în luptele corp la corp din închisoare. Caracterul visceral al filmului nu vine din amploarea violentei, ci din specificitate – cum ar fi amenintarile pe care Bradley le primeste împotriva copilului sau nenascut daca nu-si face treaba.
Chiar si în mediul închis, exista scene brutale, destul de greu de privit. Lipsit de decoruri ample, acest film neo-noir nu renunta la aura întunecata si lugubra pâna la finalul genericului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii