Cel mai cunoscut castel din Tara Galilor se bucura de renumele celei mai mare si mai impunatoare fortificatii din Evul Mediu.
Nicio alta tara nu are atâtea castele, aici aflându-se aproximativ 300 de structuri istorice, de la foste garnizoane romane, pâna la forturi saxone, elemente ale modului în care Tara Galilor s-a schimbat de-a lungul secolelor.
Dintre toate acestea, douasprezece au fost construite în nordul tarii – Nortle Wales – începând din 1277 de regele Angliei, Edward I (1272-1307), pentru a-si întari controlul asupra rebelilor galezi si în cele din urma a supune în 1282 întregul tinut. In acest timp a ridicat o întreaga salba de fortificatii, cunoscuta sub numele de „Inelul de Fier”, dintre care castelul Caernarfon este cel mai faimos si mai încarcat de semnificatii.
Castelul a fost realizat în stil gotic, dupa planurile unuia dintre cei mai faimosi arhitecti ai vremii, Jacques de Saint-Georges de Savoia (1230-1309), pe malul râului Seiont si al Strâmtorii Menai.
Constructia înalta opt turnuri în forma poligonala – nu rotunda ca majoritatea castelelor. Acestea sunt: Turnul Reginei, Turnul Vulturului, Turnul Negru, Turnul Chamberlaine, Turnul Fântânii, Turnul Grânar, Turnul rezervor, Turnul Nord-Est, toate având ca reper stilul maretului Constantinopol, înca necucerit de turci.
Castelul impresioneaza si prin peretii masivi, decorati cu benzi colorate de calcar si gresie asezate în straturi. Deasupra turnurilor si a statuilor de vultur care împodobesc zidurile sunt arborate steagurile britanic si cel galez.
Nu a fost prima structura ridicata aici, fiind precedata de un fort roman si un castel nomad, existenta acestora subliniind eficienta locatiei pentru aparare.
Extrem de costisitoare la vremea respectiva datorita costurilor, constructia a fost executata cu rapiditate si finalizata în mare parte în 1287, dar practic nu a fost niciodata terminata complet. Edward I a reusit acolo unde stralucitul sau predecesor, William Cuceritorul, esuase si a obtinut controlul asupra orasului si o protectie sigura.
Castelul a fost folosit ca sediu al guvernului englez din Tara Galilor si, dornic sa câstige sprijinul populatiei, Edward I a promis locuitorilor un print nascut aici, oferindu-le drept mostenitor pe propriul fiu adus pe lume în castel. De atunci s-a perpetuat traditia în monarhia engleza ca fiul cel mare, mostenitorul tronului, sa i se acorde titlul de „Print de Wales”, care continua pâna în prezent. Scarile din piatra în spirala, intrarile înguste în încaperi dau senzatia de siguranta si de aparare.
Exista în interior si un muzeu militar, care evoca istoria armatei din zona si mai ales cea a faimosului regiment galez, „Royal Welch Fusiliers”, gazduit în doua dintre turnuri.
Intreaga constructie a deschis drumul asa-numitei „arhitecturi edwardiene”, iar castelul a fost deschis publicului iubitor de istorie si traditii.
IRINA STOICA
Comentarii