Vizigotilor le placea sa pescuiasca pastravi în Pirinei, potrivit unui studiu, care arata ca introducerea de catre oameni a pestilor în lacuri montane situate la altitudini mari a început înca din secolul al VII-lea d.Hr.
Astfel de lacuri „sunt în mod natural lipsite de pesti” deoarece „ele s-au format prin eroziune glaciara si cele mai multe dintre ele erau izolate de colonizarile cu pesti din cauza cascadelor”, a declarat Jordi Catalan, de la Centrul de cercetari ecologice si aplicatii forestiere (CREAF) din cadrul Universitatii Barcelona.
Prezenta pestilor se datoreaza asadar omului, iar „cunoasterea perioadei si a locurilor în care s-au produs acele introduceri” prezinta un interes în acelasi timp istoric, cât si pentru conservarea naturii, „pentru a evalua influenta lor potentiala asupra repartitiei altor organisme”, cum ar fi amfibienii si anumite insecte mari, a explicat cercetatorul spaniol, coautor al studiului publicat în revista Nature Communications.
Jordi Catalan si colegii lui au examinat cazul Lacului Redon, situat în Pirineii centrali spanioli, la altitudinea de 2.240 de metri, informeaza AFP/Agerpres.
Cu un acces dificil, aceasta întindere de apa cu suprafata de 24 de hectare este izolata de reteaua fluviala de o cascada abrupta, a carei înaltime este de 100 de metri. Cu toate acestea, Lacul Redon este un paradis al pescarilor, gazduind în prezent o populatie de 60.000 de pastravi bruni.
În Europa, primele documente istorice care stau marturie pentru introducerea pestilor în lacuri de munte dateaza din secolele al XIV-lea si al XV-lea. Majoritatea acestor înscrisuri sunt asociate cu drepturi de folosire a unor lacuri pentru pescuit si comert, „aratând o utilizare socio-economica avansata a acestor terenuri din zonele muntoase înalte”, au subliniat autorii studiului.
Dovezile arheologice arata ca împrejurimile Lacului Redon erau utilizate pentru exploatare miniera si agricultura înca de la sfârsitul perioadei romane. Iar Pirineii centrali au cunoscut o perioada de „splendoare economica si culturala” în secolele al XII-lea si al XIII-lea, asa cum „demonstreaza dezvoltarea artei romane în orasele din vale”, noteaza autorii cercetarii.
Iar utilizarea terenurilor din regiune a atins „o intensitate exceptionala în raport cu orice alta perioada dupa Evul Mediu. În consecinta, este de asteptat ca introducerea pestilor în Lacul Redon sa fi avut loc în orice moment” în acel interval.
Parazitii rezolva enigma
În perioada mentionata, cultura scrisului si a conservarii documentelor nu era înca raspândita în Europa. Si nu exista vestigii arheologice care sa permita datarea introducerii pestilor în Lacul Redon. Pentru a rezolva enigma, cercetatorii au recurs la paleolimnologie, o disciplina care studiaza lacurile stravechi prin analiza sedimentelor acumulate pe fundurile acestor întinderi de apa.
Ei au analizat o mostra cilindrica lunga de 30 de centimetri, care contine sedimente depuse de-a lungul unei perioade de 3.200 de ani. Însa niciun ADN de peste nu a fost conservat în acel mediu. Cercetatorii au pornit asadar în cautarea urmelor unor organisme mai mici si potential mai abundente în esantioanele prelevate, ce ar putea atesta prezenta pestilor: parazitii lor.
În special, Ichthyobodo, un microorganism care traieste pe pielea si în branhiile pestilor. Ei au detectat urme de ADN stravechi al acestor organisme înca din secolul al VII-lea, apoi, cu regularitate, începând din secolul al IX-lea, ceea ce coincide cu utilizarea extensiva a muntilor din împrejurimi pentru pasunatul oilor în epoca romana târzie si a vizigotilor.
„Lacul nu este departe de o trecatoare în munti care era utilizata odinioara pentru a transporta peste proaspat din anumite sate vecine de pe versantul spaniol spre sate aflate pe versantul francez. Aceasta activitate comerciala ar putea fi înca si mai veche decât ne-o indica documentele, iar lacul ar fi putut face parte din ea”, a declarat Jordi Catalan, care nu exclude însa ipoteza unor „introduceri (de pesti – n.red.) neintentionate”.
Folosind tehnica bazata pe cautarea parazitilor pas-travilor în sedimente, „este probabil sa se gaseasca dovezi mai vechi ale introducerii lor în lacuri situate la altitudini mai joase si care sunt mai usor accesibile”, a adaugat el.
NICUSOR DINCA
Comentarii