În seara zilei de 19 iunie 1953, închisoarea Sing Sing din New York a fost martora unei executii care avea sa devina una dintre cele mai controversate din istoria Statelor Unite. Julius si Ethel Rosenberg, sot si sotie, au fost trimisi pe scaunul electric, fiind acuzati de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice.
Julius Rosenberg, inginer electrician, si sotia sa, Ethel, au fost arestati în 1950 si acuzati ca ar fi transmis informatii secrete despre bomba atomica Uniunii Sovietice. Principalul martor împotriva lor a fost fratele lui Ethel, David Greenglass, care lucra ca tehnician la Proiectul Manhattan si care a recunoscut ca i-a oferit lui Julius informatii tehnice pe care acesta le-ar fi transmis sovieticilor.
Procurorii au sustinut ca Ethel a fost complice activa, ajutând la transcrierea notitelor secrete. Însa, în anii urmatori, au aparut dovezi si marturii care au pus sub semnul întrebarii gradul implicarii ei reale.
Procesul a fost intens mediatizat si profund politizat. Într-un climat dominat de frica si suspiciune, juratii au avut putine sanse sa se detaseze de isteria generala si au optat pentru pedeapsa capitala.
Sotii Rosenberg si-au sustinut nevinovatia pâna la final. Au refuzat sa coopereze cu autoritatile si nu au divulgat niciun alt nume, lucru care a dus la refuzul gratierii din partea presedintelui Eisenhower.
Pe 19 iunie 1953, Julius si Ethel Rosenberg au fost executati la câteva minute distanta unul de celalalt. Moartea lor a provocat proteste internationale si a stârnit valuri de indignare în rândul intelectualilor, artistilor si militantilor pentru drepturile omului.
Figuri precum Jean-Paul Sartre si Pablo Picasso au denuntat executia ca fiind un „act de barbarie politica”. De-a lungul anilor, documente desecretizate si marturii suplimentare au aratat ca Julius Rosenberg fusese, într-adevar, implicat în activitati de spionaj pentru URSS.
Cu toate acestea, implicarea Ethel ramâne un punct sensibil si disputat. Multi istorici sustin ca dovezile împotriva ei au fost insuficiente pentru a justifica pedeapsa capitala.
GABRIEL TUDOR
Comentarii