„Diabetul de tip 3” nu reprezinta un termen recunoscut medical si nu este folosit în scopuri diagnostice. Rezistenta la insulina si scaderea semnalizarii insulinei în creier pot juca un rol în dezvoltarea bolii Alzheimer. De asemenea, riscul de a dezvolta aceasta boala este semnificativ mai mare la persoanele cu diabet de tip 2. Ca atare, termenul „diabet de tip 3” a fost propus de unii specialisti pentru a ilustra aceasta legatura, dintre diabet si boala Alzheimer.
Un studiu publicat în revista „Lancet of Neurology” face conexiunea între diabet si declinul sanatatii creierului si arata ca tratamentele ce restabilesc functia insulinei cerebrale pot oferi beneficii terapeutice persoanelor cu Alzheimer, boala degenerativa a creierului care reprezinta peste 60% din cazurile de dementa. Problemele minore de memorie sunt de obicei primul semn. Simptomele precoce pâna la moderate ale bolii Alzheimer includ: lipsa de judecata, pierderea memoriei, probleme cu cititul, scrisul, numerele; agitatie/ anxietate, gânduri dezorganizate, dificultate în recunoasterea familiei si a prietenilor, confuzie, lipsa controlului impulsurilor. Aceste simptome se dezvolta de obicei pâna la punctul în care pacientii nu mai pot înghiti, pierd controlul intestinal si, în cele din urma, decedeaza.
Stiinta nu este clara cu privire la cauza specifica a bolii Alzheimer. Se presupune ca modificarile neurologice legate de vârsta, combinate cu factori genetici, de mediu si de stil de viata pot contribui la aparitia acesteia. Vârsta este cel mai important factor de risc cunoscut, din cauza atrofierii unor parti ale creierului (pierderea tesutului cerebral). Un istoric familial de Alzheimer si modificarile genetice pot creste riscul, dar persoanele fara antecedente familiale ale bolii o pot totusi dezvolta. Mai vechi leziuni cerebrale traumatice moderate sau diabetul de tip 2, care dubleaza riscul si stilul de viata nesanatos, inclusiv lipsa exercitiilor fizice, alimentatia nesanatoasa si lipsa somnului.
Studiile clinice au aratat ca insulina administrata intranazal creste energia celulelor creierului si îmbunatateste memoria la adultii sanatosi normali si la cei cu Alzheimer. Cu toate acestea, este nevoie de dezvoltare si testare suplimentara pentru a demonstra suficient siguranta si eficacitatea sa înainte de a putea fi pusa la dispozitia pacientilor. În termeni reali, nu exista niciun tratament pentru Alzheimer, ci anumite medicamente adresate persoanelor cu aceasta afectiune, pot reduce simptomele temporar. Pentru persoanele care încep sa manifeste agresivitate sau disconfort, pot fi prescrise si medicamente antipsihotice. Alte tratamente, cum ar fi reabilitarea cognitiva si terapia de stimulare cognitiva, pot ajuta la mentinerea memoriei si a abilitatilor de rezolvare a problemelor.
S-a constatat ca 12 minute de meditatie pe zi îmbunatatesc functia genelor de reglare a insulinei si a glucozei, precum si reglarea somnului, reducerea depresiei si a anxietatii, reducerea genelor inflamatorii si cresterea genelor sistemului imunitar. În general, se recomanda un stil de viata sanatos pentru a reduce riscul, dar modificarile neurologice legate de vârsta si factorii genetici sunt imposibil de evitat. Si bolile cardiovasculare au fost asociate cu un risc crescut de Alzheimer, astfekl încât o dieta echilibrata, 150 de minute de exercitii fizice pe saptamâna, limitarea consumului de alcool si renuntarea la fumat sunt foarte utile. Se mai recomanda evitarea traumatismelor craniene prin purtarea centurii de siguranta si a castii în vehicule (masina, motocicleta) si în timpul practi-carii sportului si mentinerea unei activitati sociale active.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii