De la minunile Antichitatii si alte capodopere ale artei multimilenare, pâna la creatii inestimabile ca valori materiale ale lumii moderne si contemporane, nimic nu a scapat lacomiei umane fara margini, imposturii, violentei extreme, dogmatismului, precum cel religios ori politic.
Operele de arta se afla printre cele mai vizate „victime” ale tarelor eterne ale anumitor indivizi, care s-au aratat întotdeauna lipsiti de scrupule si de empatie.
Furate, ascunse, vândute, falsificate, vandalizate, distruse prin pisare ori dinamitate, ele au avut „vina” majora de a fi purtat mesaje pozitive, potrivnice viziunilor apocaliptice ale dusmanilor de moarte ai omenirii, ai unei prezentari echilibrate, corecte si nemasluite a adevaratei realitati.
Realitatea incredibila relevata de expertii în domeniu este ca, în prezent, ceea ce numim opere de arta pierdute le depasesc ca numar, pe cele gazduite de toate muzeele lumii!
Sigur ca nu se va putea contabiliza cu adevarat acest imens handicap al civilizatiei umane, dar va prezentam mai jos numai câteva exemple elocvente, în sensul mizei fabuloase a „disparitiilor” de valori cultural-artistice.
Numele lui Leonardo da Vinci se leaga si de marile tragedii ale artelor, furtul Giocondei, chiar din muzeul parizian Luvru, este unul dintre exemple. Un alt tablou celebru al maestrului florentin, Salvator Mundi, a disparut timp de câteva secole, acoperit de murdarie si considerat aproape lipsit de valoare. Regasit, este considerat cea mai scumpa opera de arta din lume.
Statuia Calului lui Leonardo a fost folosita ca antrenament pentru tragere de arcasii francezi dupa ce au ocupat Milano, în 1499. În schimb, fresca sa secco, comandata de familia Medici, dar neterminata din cauza alungarii din Florenta a beneficiarilor, intitulata Batalia de la Anghiari (1505), este cautata si astazi.
Se presupune ca primul istoric al artelor plastice, Giorgio Vasari, un mare admirator al lui Da Vinci, a dorit sa o protejeze cu un perete construit peste cel cu fresca din Palazzo Vechio. O ultima speranta a ramas în picioare, prin cele doua cuvinte pe care respectivul Vasari le-a lasat pictate pe unul dintre peretii marelui Salone dei Cinquecento: Cerca trova („Cauta si vei gasi”).
Nasterea Domnului, de Caravaggio, cu Sfintii Lorenzo si Francesco (1609) aflata pe primul loc al listei FBI a celor mai cautate capodopere furate ar fi avut un sfârsit tragic. Jaful s-a petrecut în anul 1969, la Biserica San Lorenzo din Palermo, iar autorii ar fi fost membrii ai temutei Cosa Nostra. Mai târziu, un informator mafiot a declarat ca pictura a fost deteriorata total în urma unui cutremur si, nemaifiind considerata o valoare convertibila în bani, ar fi fost data de mâncare porcilor. Poate ca în aceasta poveste exista si o raza de speranta ca totusi lucrurile nu s-au întâmplat astfel, întrucât denuntatorul nu a adus niciun argument veridic în sprijinul afirmatiilor sale.
Cea mai furata opera de arta din lume este Altarul din Ghent al lui Van Eyck, obiectul a 13 infractiuni de-a lungul a sase secole. Toate cele 12 panouri ale altarului sunt in prezent intacte, dar unul nu este originalul.
Panoul care îi înfatiseaza pe Judecatorii Drepti a fost furat în 1934 si nu a fost niciodata gasit.
Creierul din spatele furtului a fost un agent de bursa obsedat de romanele lui Maurice Leblanc si de celebrul personaj Arsene Lupin. El a realizat jaful dupa intriga unei povestiri a autorului de policier-uri. Panoul a stat multi ani în spatele paravanului unei mici biserici din Belgia rurala, dar locul unde se afla în prezent este necunoscut.
Nici arta româneasca nu a fost ocolita de infractiunile din acest domeniu. Putem încadra aici fabulosul tezaur Closca cu puii de aur, descoperit la Pietroasa, precum si recentul furt al Coifului de aur de la Cotofenesti.
O soarta diferita a avut pictura lui Nicolae Grigorescu „Colombina în verde” (1873-1874). În povestea sa fabuloasa apar mai multe nume de oameni politici, mosieri, precum si de artisti ori scriitori români din secolul trecut, unii dintre ei deveniti dupa Al Doilea Razboi Mondial victime ale represiunii comuniste.
În acest context, proprietara de atunci a tabloului, vaduva Madeleine Iliescu, nora liderului legionar Gogu Iliescu, a fost obligata sa fuga în Franta în 1953, luând cu ea si doua tablouri pictate de Grigorescu, unul dintre acesta fiind celebra „Colombina în verde”.
În anii 1960, pictura a fost vânduta unui cuplu de francezi din Carcasssonne, dar în urma unor tratative, a fost repatriata si din 2013 poate fi admirata de public.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii