Stockholm, capitala Suediei, ofera atât locuitorilor, cât si turistilor imaginea unei tari cu frumuseti salbatice si traditii nordice, recunoscuta nu doar pentru faimoasa aurora boreala sau urmele vikingilor, ci si pentru vestigiile unei puteri maritime cu o pozitie puternic conturata în lume.
Una dintre dovezile puterii maritime de odinioara este Muzeul Vasa, ridicat pe un fost teren de vânatoare regal de pe insula Djurgárden, dedicat unei singure nave din secolul al XVII-lea, poate cel mai spectaculos si impresionant muzeu al Scandinaviei.
Istoria acestei nave impunatoare este profund dramatica. Galionul este adapostit într-o cladire construita în mod special pentru nava mare de razboi, care a pornit într-o cursa considerata fara primejdii în ziua de 10 august 1628.
Era cea mai mare nava de razboi construita pâna la acel moment si raspundea ambitiilor regelui Gustav al II-lea Adolf, care în timpul Razboiului de 30 de ani si-a dorit sa aiba în flota sa un galion cu dimensiuni impresionante, cu scopul de a deveni cea mai puternica nava din flota suedeza.
Comanda a fost data santierului naval al maestrului constructor Herik Hibertsson si al asistentei sale, Hein Jacobson. Designul reflecta stilul tipic al navelor de razboi ale vremii, cu doua punti de tunuri complete.
Avea 69 de metri lungime, 11 metri latime si înaltimea totala, de la chila pâna în vârful catargului principal de 52 metri. Dispunea de 10 pânze si de 64 de tunuri, o nava solida cu trei catarge care sustineau 10 vele, care ar fi trebuit sa devina o masina de razboi capabila sa aduca suprematia suedeza în Marea Baltica. La constructia ei au lucrat 400 de muncitori începând din anul 1626.
Nava era împodobita cu peste 700 de sculpturi si ornamente aurite, decoratiile fiind pictate în culori vii, înfatisând figuri biblice, personaje mitologice, simboluri ale Casei Regale Suedeze. Avea un echipaj de 150 de persoane si putea transporta 800 de soldati.
La data de 10 august 1628, vasul a plecat din fata Palatului Tre Kronor cu încarcatura completa, îndreptându-se catre baza navala Alvsnablen, de unde urma sa preia 300 de soldati. La mai putin de doi kilometri de portul Stockholm, dupa câteva rafale de vânt, nava s-a înclinat într-o parte si apa a navalit prin hublourile destinate tunurilor. La câteva minute dupa aceea a fost înghitita de ape împreuna cu 30-50 de membri ai echipajului.
Regele se afla în Prusia si tragica veste i-a fost adusa la doua saptamâni dupa eveniment. Ancheta a dezvaluit ca instalarea a înca unui rând de tunuri a condus la supraîncarcare si echilibrare precara, cu consecinte asupra stabilitatii pe apa.
Desi pare incredibil, a fost scoasa la lumina 333 de ani mai târziu, prin eforturile lui Anders Franzén, care fascinat de navele naufragiate, a descoperit-o în timp ce facea cercetari împreuna cu scafandrul Per Edvin Fälting.
Lucrarile de recuperare au început în anul 1957, când scafandrii au sapat tuneluri sub nava, pentru a trece frânghii prin acestea. Pe 24 aprilie 1961 nava a fost scoasa la suprafata, recuperându-se mai mult de 14.000 de componente din lemn desprinse, care au fost pastrate individual si ulterior folosite la reconstructia navei. Surprinzatoare este conservarea perfecta a navei, care pastreaza aproximativ 90% din structura originala, datorita salinitatii scazute a Marii Baltice si lipsei unei moluste care deterioreaza lemnul, „Teredo navalis”.
Muzeul, construit special pentru expunerea navei, gazduieste diverse expozitii care descriu istoria acesteia, punând la dispozitia amatorilor ghiduri în diverse limbi. A fost ridicat pe sase nivele care permit vederea vasului, pozitionat ca la inaugurarea pe apa. Pe fiecare dintre cele sase etaje sunt expozitii legate de nava, care includ doua tunuri originale, diverse unelte, obiecte personale, dar si statuile de pe nava si culorile originale de vopsea ale acesteia. Un documentar prezinta laboriosul proces de recuperare si istoria constructiei navei.
Nava Vasa, una dintre cele mai înarmate din lume, ramâne un artefact complet unic, un simbol al expansiunii militare suedeze, cu un destin scurt si tragic, o adevarata comoara din secolul al XVII-lea.
IRINA STOICA
Comentarii