A fost o zi rece de toamna târzie, care avea sa marcheze sfârsitul sângeros al unei domnii bizantine si începutul unei epoci de instabilitate. Împaratul Mauriciu, care condusese Imperiul Bizantin din 582, a fost executat împreuna cu cei cinci fii ai sai pe tarmul Marii Marmara, în apropiere de Calcedon.
Moartea sa a pus capat unei domnii reformatoare, dar marcate de crize, si a deschis calea ascensiunii lui Focas, un ofiter care s-a ridicat din rândurile armatei razvratite. Mauriciu (Flavius Mauricius Tiberius Augustus) se nascuse în jurul anului 539, în Capadocia, si ajunsese pe tron gratie meritelor sale militare.
Fost general de încredere al împaratului Tiberiu al II-lea, el a fost adoptat de acesta si declarat succesor. Odata ajuns împarat, Mauriciu a mostenit un imperiu slabit de razboaie si presiuni externe: persii sasanizi la est, avarii si slavi la nord.
Cu o viziune administrativa clara, el a reorganizat finantele statului, a redus cheltuielile si a încercat sa restabileasca disciplina în armata – masuri necesare, dar profund nepopulare. Criza a izbucnit în 602, când Mauriciu, confruntat cu lipsa fondurilor, a ordonat trupelor sale din Balcani sa ierneze dincolo de Dunare, în teritoriul barbar.
Soldatii, extenuati si nemultumiti, s-au revoltat. În fruntea lor s-a ridicat centurionul Focas, care a condus marsul asupra Constantinopolului. În timp ce capitala se pregatea de asediu, Mauriciu si familia sa au fost nevoiti sa fuga peste Bosfor, la Calcedon.
Când rebeliunea a triumfat, Mauriciu a fost capturat. Traditia bizantina, sensibila la simbolism, povesteste ca el a fost fortat sa priveasca executia fiilor sai, unul câte unul, înainte de a fi ucis el însusi.
Capetele lor au fost duse la Constantinopol si expuse multimii – un gest menit sa legitimeze noua domnie a lui Focas. Moartea lui Mauriciu a însemnat mai mult decât o simpla schimbare de împarat. Ea a rupt echilibrul precar al imperiului si a deschis drumul unui deceniu de haos, care avea sa permita invazia persana si sa zdruncine grav puterea bizantina.
GABRIEL TUDOR
Comentarii