Putem considera ca orice creatii de piatra, inscriptionate sau nu, reprezinta arhive în care se pot gasi marturii palpabile si de necontestat despre trecut, dar în cazuri foarte rare, asemenea elemente materiale reprezinta incomparabil mai mult.
Un exemplu remarcabil îl reprezinta Imperiul Kush, dezvoltat odinioara pe teritoriul Sudanului de astazi, care are incomparabil mai multe piramide decât Egiptul!
Orasul antic Meroë, capitala Imperiului Kush, este situat pe malul estic al Nilului, la 200 km nord-est de Khartoum. Piramidele de aici sunt construite în stil nubian, din granit si gresie, cu baze mici si pante abrupte, înalte de 6-30 de metri, spre deosebire de cele din Giza, Egipt (construite între anii 700 î.Hr. si 300 d.Hr.), care au înaltimea de pâna la 139 de metri.
Piramidele nubiene au o importanta la fel de mare ca a celor egiptene. Venind din afara respectivei regiuni sudaneze, traseul catre primele este presarat cu sate pitoresti, care ofera o privire edificatoare asupra stilului de viata traditional al populatiei locale.
Cultura kushita a fost influentata de Egipt, dar avea propriile stil, religie si ritualuri funerare. Prin aceasta simbioza, se explica functia majoritatii piramidelor nubiene: aceea de morminte regale. Timp de secole, ele au fost „pierdute” pentru lumea exterioara, existenta lor fiind cunoscuta doar de o mâna de cercetatori si aventurieri.
Din acest motiv, a fost posibil ca aproximativ 40 dintre ele sa fie distruse iremediabil de un cautator de comori itaian, în primele decenii ale secolului XIX, prin dinamitare!
În total, numarul acestor monumente impunatoare trece de 200, iar stilul lor arhitectural unic reflecta un amestec de cultura nubiana si influente egiptene. De peste un secol, se mentine o controversa majora legata de cele doua stiluri arhitectonice, însa conditionata de aspecte lingvistice. Astfel, în meroitica, monumentul regal era probabil numit bte sau pete, însemnând „mormânt” sau „loc de înmormântare regal”, si nu un corp geometric, cum este definita astazi piramida.
Dezvoltata în jurul secolului III î.Hr., scrierea meroitica a înlocuit hieroglifele egiptene ca limba oficiala a regatului. A fost descifrata abia în anii 1910-1911, dar a ramas în parte neînteleasa, din cauza lipsei unor texte bilingve, pentru comparatie.
Povestea sutelor de piramide nubiene implica un amanunt cu totul insolit, descoperit într-un cimitir din regiunea sudaneza Sedeigna, la 720 km de Meroë: un adevarat câmp presarat cu numeroase piramide miniaturale înghesuite una lânga alta, având dimensiuni cuprinse între 76,2 cm si 9,75 m, unde cele mai mici au fost construite peste mormintele copiilor.
Inscriptiile descoperite au dezvaluit ca cimitirul a adapostit cândva mii de camere funerare sub micile piramide. Acest aspect vine în concordanta cu faptul ca piramidele cu functie de monument funerar regal erau situate deasupra mormântului propriu-zis, astfel încât trupul defunctului nu era depus în interiorul piramidei, cum se proceda la egipteni.
De asemenea, unele monumente aveau în interior o structura rotunda de piatra, al carei rol a ramas nelamurit. Cercetatorii presupun ca aceasta ar fi facut parte dintr-o traditie funerara veche, care a evoluat ulterior sub influenta culturii egiptene.
Epoca în care a fost construit cimitirul Sedeinga a coincis cu declinul exclusivitatii piramidei fata de regalitate. Cu toate acestea, numarul mare de monumente din Sudan ramâne neexplicat, însa ar putea sugera ca acestea erau accesibile tuturor, indicând probabil existenta egalitatii în rândul populatiei. O ipoteza ce pune într-o lumina absolut imprevizibila raporturilor dintre paturile sociale, în Antichitate.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii