În urma cu aproximativ 5,4 milioane de ani doua râuri curgeau prin Turcia si Siria de astazi si se varsau în Marea Mediterana – si în cele din urma, s-au unit pentru a forma râul Eufrat, care a jucat un rol esential în dezvoltarea civilizatiilor umane timpurii din regiunea denumita „Cornul abundentei”.
Oamenii de stiinta au dezvaluit ca râurile Paleo-Karasu si Paleo-Murat s-au varsat în Marea Mediterana pâna acum aproximativ 3,6 milioane de ani, când miscarile tectonice le-au modificat traiectoriile. Râul Paleo-Murat si-a schimbat primul cursul, iar râul Paleo-Karasu a fost redirectionat 800.000 de ani mai târziu. Ambele râuri s-au combinat pentru a curge spre sud-est în Golful Persic acum aproximativ 1,6 milioane de ani.
„Peisajul modern al tarmului, împreuna cu sedimentele îngropate în larg, pastreaza înca semne clare ale anticului râu Eufrat”, a declarat primul autor al studiului, Andrew Madof, stratigraf seismic senior la corporatia de petrol si gaze Chevron. „Daca râurile Paleo-Murat si Paleo-Karasu nu si-ar fi schimbat cursul si nu s-ar fi unit atunci când s-a întâmplat acest lucru, nu este clar daca regiunea denumita Cornul abundentei s-ar fi format în felul în care s-a format”, a declarat el.
Adesea denumit „leaganul civilizatiei”, Cornul abundentei este o regiune în forma de bumerang din Asia de Vest care se întinde din Egiptul de astazi pâna în sud-estul Irakului. Ramura sa estica, cunoscuta sub numele de Mesopotamia, contine râurile Tigru si Eufrat. Aceste doua râuri au creat o oaza de sol fertil într-o regiune altfel arida, ceea ce a ajutat civilizatii antice precum sumerienii si asirienii sa înfloreasca acum aproximativ 6.000 de ani, transmite Live Science/Agerpres.
În ciuda faptului ca Eufratul a jucat un rol central în succesul acestor civilizatii timpurii, originile râului lung de 3.000 de kilometri au ramas pâna acum enigmatice. Unii cercetatori au propus anterior ca Eufratul a evoluat dintr-un singur râu care se varsa în Marea Mediterana sau dintr-o salba de lacuri antice din ceea ce este acum Turcia, în timp ce altii au sugerat ca a evoluat dintr-un râu ce se varsa din Peninsula Arabica. Însa, în noul studiu, Madof si colegii sai au aratat ca Eufratul s-a nascut din îmbinarea a doua râuri, mai degraba decât dintr-un singu râu.
Cercetatorii au folosit date seismice, harti ale suprafetei terestre si date din satelit pentru a reconstrui istoria geologica a Eufratului. Acestia au identificat depozite fluviale vechi de 5 pâna la 6 milioane de ani, îngropate în largul coastei Libanului si le-au comparat cu depozite fluviale documentate anterior, de o vârsta similara, în largul coastei Turciei. Aceste depozite au dezvaluit doua râuri antice, denumite Paleo-Karasu si Paleo-Murat.
Aceste râuri s-au varsat în Marea Mediterana în timpul si dupa criza de salinitate Messiniana, o perioada de aproximativ 700.000 de ani, când procesele tectonice au cauzat secarea unei largi suprafete marine. Marea Mediterana s-a reumplut acum 5,33 milioane de ani, scufundând santurile si sedimentele pe care cele doua râuri le-au lasat pe fundul marii. Aceste ramasite au fost descoperite de noul studiu.
„O modalitate utila de a gândi despre asta este ca am identificat ‘urmele’ îngropate ale anticului Eufrat în largul marii si le-am conectat la locul unde acele urme reapar pe uscat”, a spus Madof.
Miscarile tectonice care implica episoade de formare a muntilor, procese de faliere si cutremure au mutat Paleo-Karasu si Paleo-Murat acum aproximativ 3,6 milioane de ani, asa ca cercetatorii au trebuit sa reconstituie indiciile pe uscat.
„Unde aceste canale fluviale antice traversau falii, peisajul se comporta ca o banda transportoare care se deplasase lateral”, a spus Madof. „Masurând cât de mult a fost deplasat râul si cât de repede se misca falia, am putut estima când a avut loc aceasta miscare”. Echipa a modelat, de asemenea, transportul sedimentelor în râurile Paleo-Karasu si Paleo-Murat pentru a estima dimensiunea râurilor si întinderea zonelor lor inundabile. Cercetatorii au descoperit ca fiecare dintre aceste râuri era mai mare decât râul Nil modern înainte ca acestea sa se uneasca pentru a forma Eufratul, acum 1,6 milioane de ani. Unele portiuni ale râurilor Paleo-Karasu si Paleo-Murat s-au schimbat foarte putin, în timp ce altele au fost complet redirectionate. Pozitia acestor râuri a influentat probabil rutele pe care le-au urmat mamiferele atunci când au migrat din Africa si prin Levant, determinând disponibilitatea apei, a spus Madof.
Întelegerea modului în care s-a format Eufratul ne ajuta sa întelegem mai bine „cum schimbarile la scara larga în distributia apei pot remodela peisajele si pot influenta conditiile necesare pentru a sustine viata”, a mai remarcat el.
NICUSOR DINCA
Comentarii