Presedintele Donald Trump anuntase de mai multe ori ca doreste ca Pentagonul sa realizeze o desecretizare mai ampla a documentelor privind fenomenele anomale neidentificate (UAP/OZN).
Pe 19 februarie 2026, el a emis o directiva prin care a ordonat Departamentului de Razboi, FBI, NASA si agentiilor de informatii sa identifice, sa revizuiasca si sa publice înregistrarile UAP de care dispun. În acest scop a fost creat un program oficial de declasificare interagentie numit PURSUE, prescurtarea de la Presidential Unsealing and Reporting System for UAP Encounters (Sistemul prezidential de eliberare si raportare pentru întâlnirile cu UAP).
În acest cadru, pe 8 mai 2026, s-a anuntat publicarea unei prime transe de documente. Secretarul de Razboi al Statelor Unite, Pete Hegseth a difuzat, cu aceasta ocazie, urmatoarea declaratie: „Departamentul de Razboi este în acord cu presedintele Trump pentru a aduce o transparenta fara precedent în ceea ce priveste întelegerea de catre guvernul nostru a Fenomenelor Anomale Neidentificate. Aceste dosare, ascunse în spatele clasificarilor, au alimentat mult timp speculatii justificate – si este timpul ca poporul american sa vada singur acest lucru. Prezenta publicare a documentelor declasificate demonstreaza angajamentul sincer al Administratiei Trump fata de o transparenta fara precedent.”
Directorul FBI, Kash Patel, a declarat, si el, ca agentia sa „ramâne angajata sa sprijine acest efort continuu de declasificare, cu aceeasi rigoare si integritate pe care o aducem în fiecare problema de securitate nationala”… „poporul american poate fi sigur ca securitatea sa ramâne prioritatea noastra absoluta”.
Administratorul NASA, Jared Issacman, a declarat ca a aplaudat noul efort, despre care a spus ca „va aduce o mai mare transparenta poporului american cu privire la fenomenele anomale neidentificate”. „La NASA, sarcina noastra este sa aducem cele mai stralucite minti si cele mai avansate instrumente stiintifice, sa urmarim datele si sa împartasim ceea ce învatam”. „Vom ramâne sinceri cu privire la ceea ce stim ca este adevarat, ceea ce înca nu am înteles si ceea ce mai ramâne de descoperit.”
Publicarea documentelor
Într-o declaratie aparuta pe contul sau X, reprezentanta Anna Paulina Luna a numit publicarea documentelor „un prim pas important”, adaugând ca „Sunt asteptate publicari suplimentare în urmatoarele saptamâni”.
Acest prim lot desecretizat de dosare inedite despre OZN/UAP se refera la „obiecte pe care Pentagonul si agentiile de informatii nu le pot identifica”. Asa cum au observat unii analisti, daca acestea sunt reale, exista doua interpretari posibile: fie sunt obiecte familiare, create de om sau naturale, fie sunt obiecte care nu sunt create de om. În orice caz, problema este de mare importanta atât pentru securitatea nationala cât si pentru stiinta fundamentala.
În total, au fost publicate 161 de înregistrari, cu 82 de înregistrari de la Departamentul de Razboi; 56 de înregistrari de la FBI; 12 înregistrari de la NASA; 8 înregistrari de la Departamentul de Stat. 28 de înregistrari sunt video, iar 14 înregistrari imagini.
Printre cele mai importante înregistrari se numara imagini obscure, cu ceea ce ar putea fi orice, observatia fostului astronaut Buzz Aldrin privind o sursa de lumina destul de puternica în timpul misiunii Apollo 11 si un memorandum guvernamental din 1963 care arata îngrijorarea administratiei Kennedy ca guvernul nu era pregatit pentru contactul dintre oameni si extraterestri, oricât de putin probabila ar fi fost aceasta posibilitate.
S-a anuntat ca dosarele publicate vor fi urmate de transe suplimentare în saptamânile urmatoare. S-a presupus ca ceea ce e mai bun abia urmeaza, deoarece datele de calitate superioara vor necesita probabil o verificare mai amanuntita, din partea straturilor birocratiei guvernamentale, înainte de a fi publicate. Se astepta si publicarea a 46 de videoclipuri, solicitate de congresmena Anna Paulina Luna.
Prima transa a documentelor UAP/OZN publicate în cadrul initiativei PURSUE, a declansat o gama larga de reactii în cadrul comunitatii UAP/OZN, de la un optimism prudent la o dezamagire profunda. Multi cercetatori au observat ca o parte substantiala a materialului circulase deja în forme anterioare, adesea cu putin context suplimentar. Cercetatorul australian Bill Chalker a observat ca multe dintre fisiere erau deja cunoscute cercetatorilor, în timp ce redactarile si lipsa datelor de la senzori continua sa îngreuneze o analiza independenta. Altii, între care Dr. Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, au salutat efortul, dar au subliniat limitele materialelor puternic redactate sau ale imaginilor cu rezolutie redusa.
Reactiile sustinatorilor dezvaluirii au fost cele mai sceptice. Denuntatorul David Grusch a declarat ca unii oficiali ai serviciilor de informatii din cadrul CIA si DIA obstructioneaza accesul la cele mai sensibile înregistrari istorice UAP, chiar si pentru membrii echipei proprii a presedintelui Trump. Grusch a subliniat ca videoclipurile nu pot sustine afirmatiile pe care le-a facut cu privire la programele vechi de recuperare si exploatare a accidentelor OZN. El spunea ca ceea ce este necesar în cele din urma sunt „dovezile empirice substantiale” – dovezi fizice ale navelor si materialor biologice aferente – mai degraba decât filmari ambigue sau date circumstantiale.
Congresmanul Eric Burlison, membru al grupului de parlamentari interesati de fenomenul UAP, a descris în mod similar prima transa ca fiind „fructul la îndemâna”, argumentând ca materialul cu adevarat semnificativ înca nu a fost facut public. Burlison a sugerat chiar ca ar putea invoca protectiile constitutionale pentru a publica el însusi filmari UAP clasificate, de care avea cunostinta, daca administratia refuza sa faca acest lucru.
Contraamiralul în retragere Timothy Gallaudet a încadrat problema mai putin în termeni extraterestri si mai mult ca o preocupare serioasa de securitate nationala, avertizând ca armata americana nu are o întelegere, nici un control deplin asupra anumitor obiecte anormale care opereaza în spatiul aerian si în mediile subacvatice.
Un aspect care lipseste în mare masura din dezbaterea publica actuala este importanta datelor senzoriale de înalta calitate si a sistemelor istorice de urmarire militara. Cercetatorul Brad Sparks a prezentat anterior programele declasificate ale USAF si ale Armatei din epoca razboiului din Vietnam, care implicau retele sofisticate de urmarire a OZN-urilor, folosind radar, imagistica în infrarosu, telescoape cu lumina slaba, telemetre laser, senzori montati pe aeronave si sisteme de comanda coordonata.
Cazuri Blue Book
Potrivit lui Sparks, aceste sisteme ar fi generat sute de cazuri cu rate extrem de mari de „necunoscut” tocmai pentru ca se bazau pe detectii instrumentate, mai degraba decât pe observatii anecdotice slabe. Argumentul sau mai larg este ca cercetarile serioase privind OZN/UAP-urile ar trebui sa se concentreze mult mai mult pe datele radar, senzoriale si de urmarire militara decât pe imagini neclare sau rapoarte vizuale slab documentate. Sparks a sustinut în continuare ca ufologia ar fi trebuit sa petreaca mult mai mult timp studiind fisierele Proiectului Blue Book dupa publicarea lor în 1976 – fisiere care fusesera deja accesibile unor cercetatori renumiti, cum ar fi dr. James McDonald, înca din 1966.
În opinia sa, cercetatorii ar fi trebuit sa foloseasca cele mai puternice cazuri Blue Book ca pârghie pentru a promova publicarea studiilor tehnice retinute, a investigatiilor incomplete, a cazurilor de urmarire radar NORAD suprimate si a proiectelor OZN multisenzoriale din epoca razboiului din Vietnam, care au iesit la suprafata abia decenii mai târziu. Aceasta problema se intersecteaza si cu dezbaterea continua din jurul scepticului si demistificatorului Mick West, care a devenit unul dintre cei mai vizibili critici ai afirmatiilor extraordinare despre UAP-uri de la dezvaluirile OZN ale New York Times din 2017.
Criticii sustin ca West se concentreaza adesea pe cazuri cu informatii insuficiente sau ambigue, acordând în acelasi timp o atentie insuficienta incidentelor istorice mai puternice, bazate pe radar si senzori, documentate în arhivele militare, cum ar fi Proiectul Blue Book.
Pentru unii observatori, miscarea moderna de demistificare pare din ce în ce mai putin concentrata pe evaluarea neutra a datelor si mai preocupata de discreditarea credibilitatii martorilor militari, a denuntatorilor si a personalitatilor publice asociate cu acest subiect.
DAN D. FARCAS
Comentarii