Ciuma decima deja mici comunitati de vânatori-culegatori în Siberia în urma cu 5.500 de ani, potrivit unui studiu care aduce o perspectiva noua asupra originii acestei boli.
Ciuma este asociata în general cu sobolanii, orasele medievale suprapopulate si cu epidemiile care au devastat Europa în timpul Evului Mediu si dupa acesta, cauzând mai multe zeci de milioane de morti. Acest decor este cu totul diferit de peisajele salbatice din jurul Lacului Baikal unde, de câteva decenii încoace, arheologii studiaza situri funerare ale unor comunitati preistorice de vânatori-culegatori.
Unul dintre situri, în special, reprezenta pâna acum o enigma din cauza unui „profil de mortalitate foarte neobisnuit”, cu „un excedent considerabil de copii si adolescenti” decedati „într-o perioada foarte scurta”, a dezvaluit Ruairidh Macleod, cercetator în paleogenomica la Universitatea Oxford din Regatul Unit.
În absenta unor urme de violenta si a unor traumatisme la nivelul scheletelor, „nicio explicatie clara nu ne permitea sa întelegem” cauzele acelui eveniment catastrofal, a explicat Macleod, unul dintre autorii principali ai studiului publicat în revista Nature.
Analizând ADN-ul stravechi conservat în dintii a 46 de persoane înmormântate în patru situri din jurul Lacului Baikal, oamenii de stiinta au descoperit la 18 dintre acestea prezenta bacteriei Yersinia pestis, care cauzeaza ciuma. Aceasta rata de prevalenta este de aproape 40%, fiind mai mare decât cea observata în anumite gropi comune din perioada ciumei medievale, în conditiile în care detectarea ciumei în ADN-ul stravechi furnizeaza oricum multe rezultate de tip „fals negativ”.
Probabil ca „aproape toti indivizii” înhumati în acele cimitire din Siberia au murit din cauza acestei boli cu ocazia a doua episoade epidemiologice, dintre care cel mai vechi dateaza din urma cu 5.500 de ani, a continuat Ruairidh Macleod, care vorbeste despre „o surpriza totala”. Pâna la acest studiu, cele mai vechi urme ale ciumei fusesera descoperite în comunitati de agricultori care au trait în Europa de Nord în Neoliticul târziu, în urma cu 5.300 de ani. Însa mortalitatea acelor tulpini stravechi era „intens dezbatuta” în comunitatea stiintifica, informeaza Agerpres.
„Teoria clasica în epidemiologia bolilor stravechi este ca acest tip de episod epidemiologic nu ar trebui sa se produca la vânatori-culegatori, care se deplasau în mod constant, traiau în grupuri foarte restrânse si depindeau de o mare varietate de resurse”, a detaliat paleogeneticianul danez.
Acest fapt i-a determinat pe anumiti scriitori sa construiasca imaginea unei epoci de aur pentru vânatori-culegatori: o epoca fara boli, fara agenti patogeni, cu indivizi care aveau o sanatate perfecta”. „Dar, în realitate, nu era chiar atât de simplu sa fii vânator-culegator. Daca ciuma aparea de mai multe ori, atunci este probabil ca ea sa fi fost destul de frecventa pe atunci”, a explicat Eske Willerslev.
Iar animalul-gazda al bacteriei Yersinia pestis nu era sobolanul, asa cum s-a întâmplat în Evul Mediu, ci, probabil, o specie locala de marmota, Marmota sibirica. Aceste rozatoare „au o istorie evolutiva foarte veche si în strânsa legatura cu bacteria responsabila pentru aparitia ciumei si se presupune ca ele reprezinta specia-gazda originala, în care boala a evoluat prima data”, a reamintit Ruairidh Macleod.
Înca si astazi, cazuri de ciuma transmise de catre marmote sunt semnalate cu regularitate în Siberia rusa si în Mongolia, unde aceste animale sunt vânate pentru blana si carnea lor.
În cazul vânatorilor-culegatori, „prima infectare a provenit, foarte probabil, dintr-o interactiune cu un animal, înainte sa se raspândeasca apoi la oameni” pe cale respiratorie, a explicat Astrid Iversen, profesoara de virologie la Universitatea Oxford si Universitatea Copenhaga.
„Acest fapt ilustreaza într-adevar ceea ce putem observa în prezent”, întrucât „potrivit OMS, aproximativ 75% din totalul noilor boli infectioase” sunt transmise de catre animale, a adaugat cercetatoarea daneza, o alta coautoare a studiului.
„A întelege legaturile dintre momentul în care bolile trec de la animale la oameni, precum si modul în care ele au evoluat pentru a fi capabile sa faca acest lucru în diferite contexte si în epoci diferite, este esential pentru a evalua riscul ca astfel de situatii sa se produca din nou în viitor”, a concluzionat Ruairidh Macleod.
NICUSOR DINCA
Comentarii