Florile de mina extrase de-a lungul a peste 50 de ani din minele neferoase ale judetului Maramures vor putea fi admirate de publicul municipiului Tulcea în urmatoarele trei luni, pâna pe 19 octombrie, la Centrul Muzeal Eco-Turistic „Delta Dunarii” (str. 14 Noiembrie, nr.1).
Expozitia „Magia Cristalelor”, ce cuprinde un numar de 86 de piese, va aduce în fata publicului iubitor de minerale o selectie a celor mai reprezentative esantioane din patrimoniul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare. Acestea se deosebesc prin culoarea, dimensiunea cristalelor, formele cristalografice si compozitia chimica.
Toate aceste flori de mina provin din fosta regiune miniera Baia Mare, din zona Muntilor Oas, Gutâi si Tibles, unde au existat 10 exploatari miniere – în Baia Sprie, Baiut, Cavnic, Dealul Crucii, Herja, Ilba, Nistru, Sasar, Suior si Tur – care au functionat cu sau fara întrerupere pâna în anul 2007. Pe parcursul anilor, minerii au fost aceia care au extras la suprafata „florile de mina” din golurile numite geode, gasite în interiorul zacamintelor.
„Publicul poate admira «florile de mina» dezvoltate sub lumina proceselor geologice în subteranele crustei terestre. Prin istoria lor geologica, la scara milioanelor de ani, «florile de mina» ne-ar spune uluitoare povesti din trecut. Ele nu sunt artefacte create de om, ci adevarate comori ale Pamântului – marturii ale istoriei geologice a regiunii Baia Mare”, se mentioneaza în comunicatul muzeului.
În regiunea miniera Baia Mare se afla arealul dezvoltarii în cantitati mari a mineralelor care îsi au geneza în ultima faza a vulcanismului, încheiata în urma cu aproximativ 7 milioane de ani.
Cristalele au început sa se formeze în procesul de precipitare, la temperaturi cuprinse între 365 si 50 grade Celsius, din solutii apoase fierbinti, care au circulat prin fisurile din scoarta terestra.
Muzeul Judetean de Mineralogie este unic în România si este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din judetul Maramures.
Ocupatii traditionale din Moldova: Vânatoarea
Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal National „Moldova” Iasi organizeaza pâna la data de 11 octombrie 2026, la Muzeul Viei si Vinului din Hârlau, expozitia temporara „Ocupatii traditionale din Moldova: Vânatoarea”. Evenimentul aniversar este dedicat celor doua decenii de activitate ale Muzeului Viei si Vinului din Hârlau, institutie care a devenit, în timp, un important spatiu de promovare a patrimoniului si traditiilor Moldovei.
Recunoscuta drept una dintre principalele zone viticole ale Moldovei, regiunea Hârlaului a fost si continua sa fie una dintre cele mai întinse suprafete împadurite din judetul Iasi, iar în acest context, expozitia pune în valoare vânatoarea, ca ocupatie secundara a taranului român.
„Expozitia îsi propune sa readuca în atentia vizitatorilor rolul pe care vânatoarea l-a avut, de-a lungul timpului, ca ocupatie complementara agriculturii si cresterii animalelor, evidentiind relatia dintre om si mediul natural. Vizitatorii vor putea admira o serie de piese din patrimoniul Muzeului Etnografic al Moldovei, printre care recipiente pentru pastrarea si masurarea prafului de pusca, curse si capcane folosite în vânatoarea traditionala, baltage si alte obiecte specifice. Exponatele ilustreaza tehnicile utilizate odinioara si modul în care comunitatile rurale s-au adaptat mediului înconjurator, valorificând resursele padurii”, a declarat Andrei Apreotesei, managerul Palatului Culturii – Complexul Muzeal National „Moldova” Iasi.
Muzeul Viei si Vinului din Moldova a fost inaugurat la data de 20 iulie 2006 si oglindeste prezenta acestei bauturi miraculoase în viata omului de la nastere pâna la moarte. Astfel, sunt prezentate obiecte originale, alaturi de sugerarea unor obiceiuri, credinte, practici mitico-magice specifice acestor momente, informeaza Agerpres.
Aniversarea celor 20 de ani de la deschiderea Muzeului Viei si Vinului din Hârlau reprezinta un prilej de a valorifica patrimoniul muzeal într-un dialog firesc între istoria locului si memoria comunitatilor care l-au locuit, aducând în atentia publicului o dimensiune mai putin cunoscuta a patrimoniului etno-grafic al Moldovei, vânatoarea traditionala.
Muscelul la noi
Muzeul National al Taranului Român aduce în prim-plan frumusetea, rafinamentul si autenticitatea costumului popular muscelean prin expozitia „Muscelul la noi”, care va fi deschisa publicului în perioada 23 iulie – 16 august.
Expozitia este organizata în premiera de Muzeul Municipal Câmpulung, fiind dedicata patrimoniului propriu si prezinta 80 de piese vestimentare datate la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, fiecare însotita de o descriere care evidentiaza specificul zo-nei, tehnicile de realizare si valoarea patrimoniala a obiectelor.
„Prin aceasta expozitie, Muzeul Municipal Câmpulung aduce în Capitala o parte valoroasa din patrimoniul sau, invitând publicul sa descopere traditia, maiestria si identitatea culturala a zonei Muscelului, pastrate în fiecare fir tesut si în fiecare motiv cusut cu pasiune si migala”, a declarat managerul institutiei muzeale, Alexandru Oprea.
Costumul traditional din Muscel ocupa un loc aparte în patrimoniul românesc prin eleganta croiului, armonia culorilor si bogatia motivelor decorative. Elemente definitorii precum marama din borangic si fota îl diferentiaza de alte costume populare, iar prestigiul sau a fost confirmat inclusiv de Regina Maria, care a purtat cu mândrie marama musceleana.
Tesute si cusute în gospodariile de odinioara din in, cânepa, lâna, bumbac, borangic sau matase, piesele expuse vorbesc despre maiestria femeilor care au transformat materia prima în adevarate creatii artistice. Motive precum iarba, melcul, braduletul, muscatele pe rânduri, alaturi de ornamente geometrice, florale si vegetale, alcatuiesc un limbaj simbolic transmis din generatie în generatie.
Farmecul costumului muscelean a inspirat, de-a lungul timpului, mari artisti români – Nicolae Grigorescu, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman si Carol Popp de Szathmary –, care au surprins în lucrarile lor eleganta si identitatea acestui port, informeaza Agerpres.
NICUSOR DINCA
Comentarii