Una dintre cele mai curioase conventii ale cinematografiei americane este distribuirea unor actori de peste 20, 30 sau chiar 35 de ani în roluri de adolescenti.
Motivele sunt diverse: experienta profesionala, programul de filmare mai flexibil în cazul adultilor, evitarea restrictiilor privind munca minorilor sau, pur si simplu, faptul ca actorii maturi pot sustine mai bine roluri solicitante. Uneori diferentele de vârsta au trecut neobservate, alteori au devenit aproape amuzante. Iata, în rândurile urmatoare, câteva dintre cele mai cunoscute exemple.
Grease (1978)
Putine filme muzicale sunt la fel de iubite precum Grease, însa distributia sa ascundea un detaliu surprinzator. Stockard Channing, interpreta nonconformistei Betty Rizzo, avea 33 de ani în momentul filmarilor, desi personajul era elev în ultimul an de liceu. De altfel, aproape întreaga distributie era considerabil mai în vârsta decât personajele interpretate: John Travolta avea 24 de ani, Olivia Newton-John 28, Jeff Conaway 26, Barry Pearl 27, Michael Tucci 31, Didi Conn 25, iar Kelly Ward era unul dintre cei mai tineri, cu aproximativ 20 de ani.
În ansamblu, majoritatea actorilor din distributia principala si secundara aveau între 20 si început de 30 de ani, desi jucau adolescenti de 16-18 ani, ceea ce face din Grease unul dintre cele mai cunoscute exemple de „liceeni” interpretati de adulti din istoria Hollywoodului. Totusi, energia actorilor si farmecul filmului au facut ca aceasta discrepanta sa fie trecuta cu vederea.
Înapoi în viitor (1985)
Michael J. Fox avea 24 de ani când a devenit celebru în rolul lui Marty McFly, liceanul care calatoreste accidental în trecut în filmul de mare succes Înapoi în viitor. Diferenta de aproximativ zece ani fata de personaj nu a reprezentat însa un obstacol.
Actorul avea deja experienta serialului Legaturi de familie, unde interpreta un alt adolescent, iar expresivitatea si fizicul sau juvenil l-au ajutat sa creeze unul dintre cele mai memorabile personaje din istoria filmului.
Dans murdar (1987)
Jennifer Grey avea 27 de ani atunci când a interpretat-o pe Frances „Baby” Houseman, tânara care îsi petrece vacanta într-o statiune si descopera dansul, dragostea si independenta, în filmul cult Dans murdar (Dirty dancing).
Desi personajul avea doar 17 ani, diferenta de vârsta nu a afectat credibilitatea filmului. Acesta a devenit un fenomen cultural, iar replica „Nobody puts Baby in a corner” continua sa fie una dintre cele mai cunoscute din istoria cinematografiei.
Fetele Gilmore (2000)
Unul dintre cele mai surprinzatoare cazuri este cel al actritei Keiko Agena. Ea avea 27 de ani când a început sa o interpreteze pe Lane Kim, cea mai buna prietena a lui Rory Gilmore, în vârsta de 16 ani.
În realitate, Agena era cu doar sase ani mai tânara decât Lauren Graham, interpreta mamei lui Rory, si cu aproape un deceniu mai în vârsta decât Alexis Bledel. Aspectul ei extrem de tânar a facut însa ca diferenta sa fie aproape imposibil de observat.
Omul-paianjen (2002)
Tobey Maguire avea 27 de ani când l-a interpretat pe Peter Parker, elevul timid care devine Omul-paianjen. În primul film, personajul era înca licean, iar multi spectatori au remarcat ca actorul parea deja prea matur pentru uniforma scolara. Cu toate acestea, interpretarea sa a ramas una dintre cele mai apreciate din istoria personajului.
Lupul de pe Wall Street (2013)
Acest film nu este despre liceeni, dar ilustreaza un paradox al Hollywoodului. Leonardo DiCaprio, în vârsta de 39 de ani, îl interpreteaza pe Jordan Belfort la 27 de ani.
În schimb, Olivia Wilde, cu zece ani mai tânara decât DiCaprio, a fost considerata „prea batrâna” pentru rolul sotiei protagonistului. Alegerea finala a fost Margot Robbie, cu 16 ani mai tânara decât actorul principal, exemplu al standardelor diferite aplicate femeilor si barbatilor în industria filmului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii