În cadrul „Sistemului prezidential de desigilare si raportare pentru întâlnirile UAP” (PURSUE), Departamentul de Razboi (DoD/DoW) a facut public, începând din 8 mai 2026, mai multe loturi de materiale privind fenomenele anomale neidentificate (UAP/OZN) declasificate. Pe 7 august 2026 a fost lansata cea de a cincea transa de date UAP. Spre deosebire de lansarile anterioare, cele mai remarcabile anomalii din aceasta sunt sub forma de marturii verbale si nu în date video sau imagini.
O prima marturie remarcabila relateaza ca pe 8 septembrie 2021, o nava de lupta USSOF AC-130 a observat aproximativ 25 de UAP-uri, în timp ce efectua un exercitiu de foc real în Golful Oman. UAP-urile au fost observate ca niste sfere „reci” care pareau sa reactioneze cu aeronava care tragea cu tunul sau principal. Dupa ce a aruncat o racheta de semnalizare în apa ca tinta, ofiterul de armament raporteaza ca doua sfere au aparut chiar lânga ea si au plutit timp de aproximativ 15 secunde. El a decis sa deschida focul si a raportat ca în momentul în care a apasat pe tragaci, sferele au decolat. Apoi, echipajul a început sa vada pâna la 25 de sfere zburând în formatie, cu viteze supersonice de pâna la 1.300 de mile pe ora, de 1,7 ori viteza sunetului si interactionând între ele ca delfinii.
Se spune ca obiectele au zburat în formatie, au manevrat agresiv si pareau sa reactioneze dupa ce aeronava a tras cu tunul. Aceasta implica o capacitate de detectare din partea obiectelor si un sistem de raspuns suficient de rapid pentru a redirectiona miscarea în fereastra de observatie. Obiectele au fost descrise ca fiind „reci”, deoarece n-au existat gaze de esapament, nici semnatura aerodinamica de încalzire la Mach 1,7, ori propulsia bazata pe combustie.
Cu toate acestea, unii au afirmat ca putea fi un roi de drone coordonat. Aceasta tehnologie era implementata deja în 2021. Zborul în formatie, reactia la o amenintare, interactiunea reciproca este semnatura comportamentala la care ne-am putea astepta de la un roi de drone coordonat autonom.
O a doua marturie remarcabila relateaza ca un ceas analogic a mers mai repede cu 20 de minute fata de doua ceasuri digitale dupa o întâlnire cu un UAP, afisând 1:00 AM în loc de 12:40 AM. Aceasta diferenta de timp a persistat si dupa eveniment. O dilatare a timpului de aceasta magnitudine nu poate fi produsa de curbura spatiu-timp, deoarece mareea gravitationala a unei astfel de întâlniri ar avea consecinte dramatice. Pe baza fizicii cunoscute, singura modalitate de a explica aceasta diferenta de timp este printr-un efect electromagnetic asupra ceasurilor digitale, care a fost ineficient asupra ceasului analogic.
Un alt caz este urmatorul: Doi piloti americani care zburau deasupra orasului Bagram, în Afganistan, au fost martori la aparitia unei nave care masura 150 de metri lungime, miscându-se cu 77 de metri pe secunda (150 de noduri). Era un obiect imens, silentios, neluminat, în forma de triunghi echilateral, trecând deasupra, de la vest la est, cu o viteza constanta. Nicio aeronava operationala existenta nu se compara cu aceasta dimensiune si viteza. Cea mai mare aeronava construita vreodata este Stratolaunch Roc, având anvergura de 117 metri.
Anterior în document, pilotul a raportat observari repetate, începând din octombrie 2023, ale unor lumini albe, vazute de pe aeronave comerciale la altitudine mare, adesea între miezul noptii si 3 dimineata. Luminile începeau sa se stinga, sa se intensifice si sa se estompeze pe perioade de aproximativ 10 secunde pâna la un minut; unele pareau stationare, în timp ce altele se miscau în linie dreapta si uneori îsi schimbau directia. El a vazut fenomenul de aproximativ zece ori în diferite parti ale Statelor Unite si ale regiunii Atlanticului de Nord, uneori timp de 45 de minute pâna la doua ore, si a înregistrat un eveniment în februarie 2024 în care zece sau mai multe lumini erau vizibile simultan.
De ce anormal?
Observarile care dureaza între 45 de minute si 2 ore sunt mult prea lungi pentru aproape orice explicatie standard. Trecerea unui satelit, inclusiv a Statiei Spatiale Internationale – cel mai stralucitor satelit construit de om, dureaza cel mult 5-7 minute înainte ca obiectul sa treaca sub orizont sau sa intre în umbra Pamântului. Un „tren” Starlink de sateliti, lansati recent, este vizibil pentru o fereastra la fel de scurta de 10-15 minute, pe masura ce grupul trece deasupra. Meteorii dureaza secunde. Nicio mecanica orbitala nu produce un eveniment continuu de doua ore, vizibil de la sol sau dintr-o aeronava. Mai mult, sincronizarea de dupa miezul noptii contrazice majoritatea explicatiilor bazate pe sateliti.
Satelitii sunt de obicei iluminati de lumina Soarelui si, prin urmare, vizibili pe un cer întunecat în timpul ferestrelor de crepuscul, când observatorul este în întuneric, dar satelitul aflat la o altitudine mai mare este înca în lumina Soarelui. O noapte adânca, este în special între orele 1 si 3 dimineata la latitudini mai mari, este momentul în care cei mai putini sateliti de pe orbita joasa a Pamântului sunt de obicei luminati de Soare si vizibili. Mai mult, stralucirea urmata de o stingere lenta pe o perioada de 10 secunde pâna la un minut este o semnatura cu adevarat distinctiva a unui satelit.
O singura licarire este de obicei o scurta strafulgerare de câteva secunde, pe masura ce o suprafata reflectorizanta plana a unui satelit reflecta lumina Soarelui la un unghi specific, nu o modificare lenta de la mai multe secunde la un minut. Schimbarile de directie raportate sunt cel mai greu de explicat conventional. Nimic pe orbita nu îsi schimba directia, deoarece mecanica orbitala constrânge satelitii sa descrie pe cer arcuri mari de cerc, la o rata unghiulara constanta pentru o anumita trecere.
Neobisnuit este si modelul de recurenta în sine. Zece observari facute de un acelasi observator, în diferite regiuni geografice din SUA continentala si Atlanticul de Nord, pe parcursul a mai multor luni, toate având în comun o fereastra orara specifica de noapte târzie si o semnatura fenomenologica specifica (iluminare/stingere lenta, amestec de lumini stationare si în miscare), constituie un set de date mai puternic decât un singur raport unic.
În rândul specialistilor se mentioneaza din ce în ce mai frecvent ca asemenea rapoarte nu pot fi rezolvate fara date cantitative suplimentare, înregistrate de senzori bine calibrati. Ele reprezinta un argument puternic pentru cercetari stiintifice ulterioare. Scepticii care neaga semnificatia acestor anomalii nu sunt suficient de curiosi pentru a fi oameni de stiinta adevarati.
Fie ca avem de-a face cu fenomene naturale necunoscute sau proiecte negre secrete, fie ca aceste anomalii reflecta manifestari ale tehnologiilor extraterestre, lamurirea situatiei este avantajoasa atât pentru securitatea nationala, cât si pentru stiinta fundamentala.
În urma recentelor desecretizari, analistii au sesizat o schimbare de atitudine din partea autoritatilor. Timp de decenii, rapoartele despre obiecte neidentificate au fost tratate discret, iar stigmatul atasat subiectului i-a descurajat pe piloti si pe alti membri ai personalului sa-si prezinte observatiile.
În ultimii ani, guvernul a creat un birou dedicat pentru a colecta, analiza si (acolo unde este posibil) rezolva aceste rapoarte, iar acel birou a devenit centrul de informare atât pentru noile observari, cât si pentru înregistrarile mai vechi care sunt publicate acum. Informatiile sale publice sunt pastrate la Biroul de Rezolvare a Anomaliilor pentru Toate Domeniile (AARO).
Scopul declarat este rezolvarea, nu senzationalul. Majoritatea fenomenelor raportate, atunci când sunt analizate, se dovedesc a avea explicatii obisnuite: baloane, drone, aeronave vazute din unghiuri neobisnuite, efecte atmosferice sau ciudatenii ale senzorilor. O fractiune reziduala ramâne inexplicabila.
Cuvântul „neidentificat” înseamna exact asta si nimic mai mult; nu implica o origine exotica. Un obiect poate fi cu adevarat inexplicabil pur si simplu pentru ca nu exista suficiente date pentru a spune ce a fost, sau pentru calitatea slaba a înregistrarii, sau pentru ca observatia a fost trecatoare. Acest reziduu, împreuna cu întrebarile de siguranta si securitate nationala ridicate de obiectele neidentificate în spatiul aerian militar, este cel care mentine programul de desecretizare în functiune.
În acelasi timp, fluxul constant de înregistrari a mutat conversatia de la „daca guvernul are astfel de materiale” la „ce arata de fapt materialele distribuite”.
DAN D. FARCAS
Comentarii