Mosazaurii, spaima oceanelor din Cretacic, traiau si în ape dulci, dupa cum sta marturie scheletul unui astfel de exemplar descoperit în apropiere de Aix-en-Provence, care schimba modul în care oamenii de stiinta întelegeau pâna acum evolutia acestor reptile marine.
Spre deosebire de rudele lor din largul oceanului, care puteau atinge lungimi de 15 metri, Garamaudo bauciensis era o „creatura mica”, masurând doar 2,5 metri, a declarat Alexandra Houssaye, cercetatoare în cadrul laboratorului Mecanisme Adaptive si Evolutie (CNRS/MNHN), din Franta.
În urma cu 85 de milioane de ani, acel exemplar vâna într-un lac situat în apropiere de actualul oras Bouc-Bel-Air din departamentul francez Bouches-du-Rhone.
Analiza ramasitelor fosilizate, publicata în revista PCI Paleontology, a dezvaluit caracteristici morfologice destul de neobisnuite – atât terestre, cât si acvatice.
Mosazaurii din largul oceanului erau echipati cu înotatoare, membre osoase aplatizate, asa cum poseda în zilele noastre delfinii si testoasele marine. În timp ce Garamaudo bauciensis avea „picioare”, care semanau probabil „în mare masura cu cele ale varanilor”, a explicat Alexandra Houssaye.
El avea, de asemenea, oase foarte compacte, incompatibile cu locomotia terestra, dar care, compensând legea lui Arhimede, ar fi trebuit sa îl ajute sa ramâna scufundat în ape putin adânci.
„Nu era un bun înotator în largul marii, dar putea sa înoate pâna la adâncimi de cel mult câtiva metri si sa revina apoi la suprafata”, a scris cercetatoarea franceza.
Aceste trasaturi indica faptul ca Garamaudo bauciensis nu a ajuns în acel lac dintr-o întâmplare si nici nu s-a refugiat acolo temporar, asa cum o pot face anumite specii marine, de exemplu în perioada de reproducere.
În schimb, el s-a adaptat la ecosistemul lacustru: o talie mica, picioare „utile pentru a se deplasa pe fundul apei si a înainta”, oase dense care îi permiteau „sa consume foarte putina energie pentru a ajunge la adâncimi de câtiva metri si a face fata curentilor”, a relatat Alexandra Houssaye.
Asemenea unui tipar
Aceasta descoperire rastoarna scenariul în general acceptat pâna acum cu privire la istoria acestor pradatori redutabili din Cretacic, informeaza AFP/Agerpres.
Ramasitele fosilizate descoperite pâna nu demult sugerau ca mosazaurii au aparut în urma cu 100 de milioane de ani, mai întâi în mediul costier în cadrul unor „mari calde si adânci, care erau ideale pentru aceste „sopârle”, a reamintit coordonatoarea studiului.
Apoi, aceste reptile ar fi colonizat largul marilor. „Începând de acum 90 de milioane de ani, nu mai avem practic decât mosazauri care erau înotatori activi” în registrele fosile, a subliniat ea. Însa Garamaudo bauciensis, mai recent, arata ca evolutia lor nu s-a desfasurat „doar în linie dreapta”. „Anumite forme au evoluat în largul marii, însa altele ar fi evoluat în mediul lacustru”, a adaugat cercetatoarea franceza.
Mosazaurul din Bouc-Bel-Air avea corpul comprimat lateral, mai degraba înalt decât lat, iar modul sau de a înota era în principal anguiliform, adica se baza pe unduiri ale corpului similare cu cele ale anghilelor. Desi regimul sau alimentar ramâne necunoscut, el putea sa se hraneasca probabil cu mici pesti, reptile, amfibieni, fie prin ambuscada, fie prin necrofagie. Paleontologii au recuperat din acelasi sit fosile ale altor specii de apa dulce, inclusiv moluste, broaste testoase, crocodilieni si pesti.
La fel ca speciile din largul marii, mosazaurii de apa dulce nu au supravietuit extinctiei în masa din Cretacic-Paleogen (în urma cu aproximativ 66 milioane de ani), acelasi eveniment care a eradicat de pe suprafata Pamântului aproximativ 75% dintre speciile de plante si animale, inclusiv aproape toti dinozaurii. Principala cauza a catastrofei a fost impactul cu un asteroid cu un diametru de 10 km ce a lovit peninsula Yucatan din Mexic, lasând în urma un crater numit în prezent Chicxulub, de 180 km.
NICUSOR DINCA
Comentarii