Ahura-Mazdah si spiritele bune

  
     În procesul multisecular de formare a religiilor, întâlnim o impresionanta galerie de identitati zeiesti si sacre în jurul carora s-au format de-a lungul timpului principii morale si doctrine religioase. Una din cele mai puternice si mai complete marimi zeiesti o întâlnim la iranieni, aparuta relativ târziu, în secolul al doilea dupa Christos.
  
     În procesul multisecular de formare a religiilor, întâlnim o impresionanta galerie de identitati zeiesti si sacre în jurul carora s-au format de-a lungul timpului principii morale si doctrine religioase. Una din cele mai puternice si mai complete marimi zeiesti o întâlnim la iranieni, aparuta relativ târziu, în secolul al doilea dupa Christos. Ahura-Mazdah este „zeul care vrea totul si retine totul”, el este omnistient si binefacator. Dar mai întâi el este creatorul a sase nivele de Paradis, sau straturi, sau ceruri. El a creat boltile ceresti, Soarele, Luna stralucitoare, „sferele cu numeroase colturi” (probabil galaxiile), vânturile, aerul si focul, apa, pasarile si animalele, omul. Ahura-Mazdah nu asteapta de la creatiile si creaturile sale decât respect, recunostinta si rugaciuni… Aceasta conceptie iraniana se apropie foarte mult de monoteism si reprezinta în fapt împlinirea doctrinara a ideilor lui Zoroastru si a numeroaselor tendinte religioase care dominau la începutul erei noastre întreaga Asie. Timp de mai multe veacuri monoteismul a fost o forma relativa de credinta în Iran, existând, înca, vechii zei. Chiar pe vremea lui Darius, Ahura-Mazdah nu este decât „cel mai mare dintre zei” ci nu o autoritate singulara. Dar fiinteaza asa numitii „sfinti nemuritori”, asadar o ierarhie divina într-un politeism care se va îndrepta în timp spre un panteon cu sase divinitati care vor deveni patroni ai lumii materiale, iar în fruntea lor straluceste Ahura-Mazdah, formând astfel septetul sacru… Între cei sapte se instituie o relatie speciala, în spiritul principiilor care propaga binele. Apare chiar ideea „zeitatilor morale”, dar nu este omisa nici „razbunarea greselilor”. Mithra la hindusi (Veda) este chemat sa faca pe oameni, sa-i educe, sa-si tina angajamentele. În Iran acest zeu apare ca garant al contractului, el este un fel de controlor personificat. Vedem astfel, urmarind repartitia tuturor zeitatilor septetului, ca fiecare are în gestiune un domeniu, iar aceasta repartitie este valabila atât în câmpul pamântesc cât si în cel ceresc… Persii jurau pe Mithra în situatii când intrau în joc onoarea si cuvântul dat. El reprezinta cinstea ostaseasca, este zeul razboiului, astfel explicându-se marea sa popularitate, cultul sau transmis si legiunilor romane din epoca imperiala. El este, de asemenea, zeul care vede locul misterios si vede simplu lucrurile cele mai ascunse. Cultul Soarelui în Iran este reprezentat în Avesta, identificati cu pazitorii legilor morale fiind Mithra si Varuna. Identificarea zeului iranian Mithra cu Soarele si cultul mitraic roman, si legaturile sale intime cu Soarele epocilor ariene, se explica prin consensul realizat de zeitati spre binele lumii, dar si prin aparenta confuzie între Mithra la hindusi si alte divinitati solare asiatice. Structura doctrinei iraniene spirituale si creationiste este construita pe legile pozitive ale binelui. Dar exista si spiritele rele reprezentate de opozanti, de dusmanii lui Ahura-Mazdah. Spre deosebire de alte conceptii spirituale, zeitatea rea a fost creata parca pentru a produce raul, creaturile create initial bune. Apare însa o idee socanta în aceasta doctrina spirituala. Se spune ca au fost necesari nu mai putin de 300 de ani, dupa fundamentarea doctrinei, pentru a se produce „sub forma imateriala” fiintele. Ideea exista si mai înainte, desigur, dar ea a primit girul afirmarii mai târziu, recunoscându-se astfel existenta fiintelor vii imateriale. Ceea ce noi numim morala, conform conceptiilor noastre europene, la iranieni era cu mult mai complex si mai plin de sens. Se porneste de la faptul ca omul reprezinta centrul lumii si deopotriva al luptei dintre bine si rau. Deci binele si raul sunt în exclusivitate particularitati dependente de existenta omului, ele neexistând în natura sau în întinsurile materiale. Prin practicarea virtutilor pozitive omul se asaza de partea lui Mazdah si contribuie astfel la victoria binelui asupra raului. Prin pacat însa, el ajunge prada spiritelor rele. Asocierea cu unele principii crestine este usor de distins…
       
     Din toate acestea desprindem adevarul ca impactul romanilor cu lumea spirituala a Iranului a avut darul de a transporta din Asia în Europa idei spirituale care au intrat de mult în fondul de spiritualitate european…