Expresia „a cauta acul în carul cu fan” e prea putin severa cand vine vorba de a descoperi – în colectile virtuale de arta – variante artistice originale în privinta nudului feminin. Ne coplesesc frivolitatea si impostura, doua tare de care Internetul nu poate divorta. Si totusi… Cand o femeie nu gaseste sprijin în soliditatea morala a barbatului, se resemneaza si face corp comun cu regnul mineral.
Aceasta poate fi trista metafora, avansata cu o originalitate incredibila pentru acest capitol al fotografiei alb-negru, de catre americanul Marcus Ranum. Am cules cu penseta prima fotografie din colectia Ranum, ca si cum as fi dat peste o floare-de-colt înflorita în asfalt. Apoi am descoperit un ciclul de pseudo-nuduri de o sensibilitate rara, aproape incompatibila cu bezmetismul erotic al secolului XXI. În mlastina bascaliei sexuale si a pornografiei nedemne nici de orgiile lui Caligula, acest artist fotograf depune un nufar alb ca si cum ar vrea sa spele toate dejectiile hormonale ale veleitarilor…
Am cautat biografia acestui „naiv” care mai crede în puritatea frumosului, dar nu am gasit-o. Despre Marcus Ranum veti afla, cu surprindere, doar ca este specialist IT în sisteme de protectie, domestice sau publice. Este un informatician de exceptie care a colaborat cu prestigioase firme din SUA pentru digitalizarea securizarii sistemelor si retelelor. Ei bine, tocmai de la un „tehnocrat” primim o primavara a sensibilitatii artistice, anotimp la care ravnim permanent.
Nu stiu daca Marcus Ranum este un admirator al lui Praxiteles, Phidias sau Donatello, al lui Michelangelo, Canova sau Rodin, dar cu siguranta ca acest artist fotograf crede în simbioza dintre doua Gratii: femeia si arhitectura. Colonetele (minicoloane) pe care zeitele sale îsi cauta un punct de sprijin completeaza armonia trupului feminin, iar raceala marmorei parca se înfierbanta de la caldura Evelor lui Ranum. Gotice sau romane, colonetele preiau si melancolia zeitelor al caror relief participa la o îmbratisare aparent imposibila. Atingerea pe care sanii sau alta parte a trupului o au cu materia inerta este si o revolta împotriva soartei. Femeia prefera ajutorul regnului mineral pentru a-si gasi echilibrul. Imaginea are nuante care ne duc cu gandul la misandre, corespondentele misoginilor. Dar Eva nu poate fi suparata pe sexul opus, ci doar dezgustata de el.
Marcus Ranum readuce în atentie, cu o finete dezarmanta, doua teme de mare actualitate: alienarea individului si dreptul la intimitate. Colonetele de marmura nu sunt un simplu pretext, caci singuratatea este umbra omului modern. Pe de alta parte, nudul partial a pierdut meciul cu nudul total, intrat definitiv în hora obscenitatii. Marmura confera echilibru si pudoare bine controlata în lucrarile lui Ranum. Cand o frumusete arhitecturala acorda umarul sau generos unei frumuseti însufletite, ansamblul ne face sa savuram o cal-dura cu parfum de dragoste neîmplinita.
PAUL IOAN
Comentarii