In articolul „Ufologia sovietica”, publicat in decembrie 2005 in revista FATE Magazine, Vladimir Rubtov, directorul Institutului Independent de Cercetare a Fenomenelor Neidentificate (RIAP) din Harkov, Ukraina, remarca faptul ca „ufologia actuala este un amestec eterogen de cercetare serioasa, amuzament, religii populare si isterie”.
Dupa 1986 specialistii in domeniu au putut participa la congrese internationale si au putut face schimburi de opinii cu colegii din alte tari. Intr-o atmosfera de destindere, chiar si rapoartele secrete OZN detinute de Ministerul Apararii au devenit accesibile publicului. Din pacate situatia a fost exploatata si de multi falsi ufologi.
In 1980 Rubtov isi sustinuse teza de doctorat asupra aspectelor filosofice si metodologice ale cautarii inteligentei extraterestre. Scriind apoi o carte pe baza disertatiei sale, el a dorit sa introduca un capitol despre fenomenul OZN. Datorita cenzurii asupra acestui subiect, a avut nevoie de aprobarea unei comisii academice. Spre surpriza sa, aprobarea a venit foarte repede. Mai mult, i s-a oferit imediat posibilitatea sa lucreze in cadrul unei echipe de experti dedicata fenomenului OZN.
Cercetatorii din acest domeniu credeau in ipoteza extraterestra si aveau motive sa presupuna ca nu toate observatiile sunt raportate. Rubtov a inteles de ce cu ocazia unei prelegeri despre fenomenul OZN, pe care a tinut-o la o scoala de aviatie militara. Auditoriul parea la prima vedere pasiv dar mai tarziu pilotii, in discutii neoficiale, i-au explicat ca se gaseau intre ciocan si nicovala. Pe de o parte regulamentele de la Statul Major General ii obligau sa trimita un raport imediat ce observau un fenomen aerospatial neidentificat, pe de alta parte ei stiau foarte bine ca facand un astfel de raport riscau sa fie trimisi la spital pentru examinari lungi, neplacute si care se puteau termina rau. Era mai intelept ca un pilot care intalnea un OZN sa lase impresia ca nici nu l-a vazut.
Cu aceasta ocazie lui Rubtov i-au fost aratate documentele unui caz inedit de contact radio cu un OZN. La 9 aprilie 1975, la scoala de aviatie militara Jerdevka din regiunea Tambov, dupa ce avioanele au decolat pentru un zbor de instruire, radarul a detectat o „tinta” neidentificata printre ele. Crezand ca e poate unul dintre avioanele scoala, operatorul radarului i-a dat cateva comenzi pe care tinta le-a indeplinit constiincios. Ceilalti piloti i-au semnalat surprinsi ca a folosit inadecvat indicativul lor. Operatorul, intelegand ca ceva nu-i in regula, s-a adresat inca o data „tintei” cu o comanda falsa, pe care obiectul a executat-o, dupa care a intrat in zona moarta a radarului si a disparut.
Exista multe astfel de istorii. Rubtov crede ca la ora actuala ar trebui nu atat un program oficial, de mare anvergura, de culegere de rapoarte, cat o schimbare `n atitudinea oficiala fata de fenomenul OZN. Dr. Iuri Platov si Vladimir Rubtov au publicat in acest sens, in 1991, la editura Academiei de Stiinte, o carte intitulata „OZN-urile si stiinta moderna”, destinata comunitatii academice sovietice. Din pacate, ea a fost singura carte de acest nivel in fostul spatiu sovietic si nu a avut ecoul scontat.
Multitudinea si seriozitatea observatiilor a confruntat autoritatile sovietice cu trei intrebari: Este real fenomenul OZN? Daca da, ce este el de fapt? Prezinta el cumva vreun pericol? La prima `ntrebare s-a raspuns pozitiv. Pentru a doua ar trebui sa se treaca de la observatiile vizuale ale martorilor la cele instrumentale, deci la radare, sisteme de supraveghere si/sau instrumente special concepute in acest sens. Aceste instrumente ar trebui sa aiba capacitatea de a monitoriza intregul spatiu circumterestru, de la cateva sute de metri la cateva mii de kilometri altitudine. Din pacate un astfel de sistem cere un efort financiar considerabil, comparabil cu cel facut pentru bomba atomica sau pentru primul Sputnik, iar situatia din Rusia de dupa 1990 nu mai e propice unor astfel de proiecte.
Vladimir Rubtov crede astfel ca prin culegerea in continuare a unor rapoarte privind observatii, deci a „folclorului ufologic”, nu se va ajunge prea departe. Este necesara o cercetare conforma cu metodologia stiintifica si culegerea sistematica de dovezi fizice. Dincolo de rumori si fantezii, e clar ca exista dispozitive mecanice, care zboara in atmosfera pamanteana, avand capacitati tehnice mult deasupra oricarei aeronave facute de om. Ipoteza conform careia aceste dispozitive au origine extraterestra este in principiu verificabila, deci e stiintifica. E drept, daca aceasta ipoteza ar fi adeverita, ne-am afla in fata altor probleme, mult mai dificile. Dar acesta este mersul cunoasterii umane.
Autor: DAN D. FARCAS
Comentarii