În seara de sambata 19 iulie 1952, radarul principal al Aeroportului National din Washington, a observat, la circa 25 de kilometri sud-sud-est, un grup de obiecte, deplasandu-se, cu o viteza cuprinsa între 160 si 210 kilometri pe ora. Ele s-au jucat apoi de-a soarecele si pisica cu avioanele de vanatoare ridicate împotriva lor. Peste o saptamana, în seara de sambata, 26 iulie, istoria s-a repetat.
In urma acestor valuri de OZN-uri, generalul Walter Bedell Smith, directorul CIA, a cerut si a primit, în 24 septembrie 1952, o nota de la H. Marshall Chadwell, directorul adjunct al biroului de informatii stiintifice CIA. În nota se arata ca Centrul de informatii tehnice al Fortelor Aeriene (Air Technical Intelligence Center – ATIC) avea un sistem de colectare a observatiilor de OZN-uri si ca din 1500 de rapoarte OZN examinate 20% erau neexplicate. Dar, pentru a evita o isterie colectiva, blocarea liniilor de comunicatie etc. se impunea sa se „dezumfle” istoriile despre OZN-uri care circulau în randul marelui public.
Pentru a „scoate castana din foc” cu mana oamenilor de stiinta, a fost selectionat si convocat la Pentagon în perioada 14-17 ianuarie 1953 asa numitul „grup Robertson” (Robertson Panel). În raportul final elaborat de acesta se afirma ca „pot fi gasite explicatii rezonabile pentru cele mai multe observatii” si ca „alte cazuri pot fi explicate într-o maniera similara”, „existenta unor fiinte inteligente s…t altundeva decat pe Pamant este extrem de improbabila” si ca „nu exista nici o dovada a vreunui act ostil sau pericol” (subl. noastre) din partea OZN-urilor în sine. Problema reala o reprezinta reactia populatiei. În logica de mai sus, se recomandau masuri pentru „reducerea interesului public fata de «farfuriile zburatoare», care astazi trezesc o reactie psihologica puternica”.
În consecinta s-a stabilit ca trebuie dusa, oficial, o politica de ridiculizare a fenomenului OZN în ochii marelui public si de ridiculizare a celor ce se ocupa de OZN-uri. Tot acolo s-a stabilit ca mass media americana (ziare, carti populare, cinematograful, televiziunea) trebuie sa pregateasca „corect” publicul, iar organizatiile civile care studiaza fenomenul OZN trebuie infiltrate si atent monitorizate dat fiind potentialul acestora de a influenta opinia publica într-o directie nedorita.
Tot ca rezultat al acestei politici, în Regulamentul Air Force AFR 200-2, intrat în vigoare în 1954, scria, negru pe alb: „Interesul Fortelor Aeriene în obiectele zburatoare neidentificate este dublu: în primul rand, ca posibila amenintare la adresa securitatii Statelor Unite, si în al doilea rand, pentru determinarea aspectelor tehnice implicate”; iar „informarea reprezentantilor mass-media este permisa atunci cand obiectul a fost identificat ca fiind conventional. Pentru acele obiecte care nu sunt explicabile se va comunica doar ca datele vor fi analizate de ATIC”.
În ciuda unor dezmintiri oficiale, documentele care au iesit la iveala au demonstrat ca de OZN-uri s-au interesat si alte organisme oficiale din Statele Unite, între care NSA (National Security Agency). NORAD (North American Airspace Defense Command), cu sistemul sau de detectie si urmarire spatiala, observa sistematic si obiecte neidentificate, asa numitele „tinte necorelate”, pe care le arhiveaza prin NUTR (NORAD Unknown Track Reporting – sistemul de semnalare a traiectoriilor necunoscute).
Între 1971 si 1990 NUTR a înregistrat circa 7000 de astfel de „traiectorii necunoscute” (UTR), deci aproape una pe zi. S-a recunoscut ca în multe dintre aceste cazuri au fost ridicate avioane de vanatoare pentru interceptare, dar fara succes. Oficialitati NORAD au estimat ca 80% din UTR pot fi ulterior identificate dar circa 20% desfid orice explicatie.
Si armata americana a ramas foarte interesata de urmarirea fenomenului OZN, desi oficial a ezitat sa recunoasca aceasta. În anii nouazeci, principalul regulament în acest sens era USR 55-12, privind supravegherea spatiului. Armata nu foloseste, în documente oficiale, niciodata termenul OZN (respectiv UFO), ci pe cele de UCT (uncorrelated target – tinta necorelata) pentru obiectele semnalate în apropierea solului, UTR (unknown track report – raportarea unei traiectorii neidentificate) sau UER (uncorrelated events report – raportarea unui eveniment necorelat) pentru obiectele din spatiul cosmic. (Va urma)
DAN D. FARCAS
Comentarii