Una dintre cele mai fericite îmbinari între arta – în special sculptura – si natura mama este reprezentata de ceea ce se numeste „fantana artistica”. Element purificator esential (vezi si botezul crestin traditional), apa este componenta cea mai atragatoare forma care poate pune în valoare un monument sculptural. De altfel, miscarea „eterna” a jetului translucid, alimentat de un izvor subteran, a fost un fascinant motiv de visare înca din antichitate. Sistemele hidraulice realizate de inginerii Greciei antice si ai vechii Rome, alaturi de maestrii Indiei medievale au condus la aparitia sculptorilor care au ornamentat fantanile publice, alaturandu-le unor simboluri mitologice consacrate si, uneori, unor puteri magice capabile sa înnobileze spiritul uman.
În iconografia crestina, chiar de timpuriu apare conceptul de „Fantana a vietii”, legata de sacralitatea botezului cu ajutorul apei de izvor. Manuscrise ilustrate din secolul V d.Ch. Si picturi pe paneluri ne arata o fantana superba, unde apa îsi are rolul purificator în interiorul unui dom hexagonal sustinut de opt coloane; în jur sunt animale asociate cu taina botezului, precum cerbii si caprioarele. Una dintre cele mai faimoase fantani ritualice reprezentate în arta este cea din Evangherierul Godesclac (781), realizat cu prilejul botezului unuia dintre fiii lui Carol cel Mare si al sotiei sale, Hildegard.
„Fantana tineretii” este o alta reprezentare grandioasa a puterii de simbol a apei asociata cu arta vizuala. Maestrul german Lucas Granach cel Batran (1472-1553) si-a imaginat aceasta miraculoasa putere a apei printr-o uriasa piscina (am spune astazi), în centru carei strajuieste o fabuloasa fantana arteziana, alimentata de un izvor secret al zeilor. Cu acest prilej artistic, Cranach lanseaza în pictura si celebrul motiv al „femeii la baie”, care va face valva abia în secolul XIX. În secolul care a urmat decoperirii Americii, aceasta „Fantana a tineretii” chiar a fost cautata pe Noul Continent de catre exploratori, asa cum alchimistii cautau piatra filosofala sau elixirul vietii. În statul american Florida chiar exista astazi Parcul National al Fantanii Tineretii.
Perioada de gloriei a transformarii unei fantani în pretext pentru marea arta a fost barocul italian. Impunatoare grupuri statuare, de inspiratie mitologica în principal, au aparut la Roma, dar si în alte capitale europene. Nume precum cel al lui Gian Lorenzo Bernini (1598-1680) – de exemplu – va ramane vesnic legat de fantanile decorative ale cetatii Eterne.
Arta si miscarea fluidului au si alte exemple uluitoare, care au însa statut de exceptie. Astfel, sculptorul american Alexander Calder (1898-1976) a realizat la Barcelona, în 1937, unica Fantana cu mercur cu lume (în memoria minerilor din Almaden), expusa în cutie de sticla din cauza toxicitatii metalului fluid. La randul sau, designerul Gene Moore (1910-1998), celebrul decorator al vitrinelor Tiffany's din New York, a avut ideea sa realizeze o fantana cu… gin, ornata cu diamante – în perioada unei mari secete de pe coasta de est a SUA. Ironicul artist a avertizat trecatorii: „ Aici nu curge scumpa apa a New York-ului. Este gin!”
Actualmente, cel mai înalt jet de apa din lume este asigurat la „Fantana regelui Fahd” din Arabia Saudita, în localitatea Jeddah. Apa tasneste pana la 312 metri înaltime. În unele mari orase au fost amenajate hidraulofoane, adica fantani muzicale în care apa circula prin multiple gaurele, fiecare reprezentand o nota muzicala.
PAUL IOAN
Comentarii