Fizicienii de pretutindeni asteapta cu interes pornirea celui mai puternic accelerator de particule construit vreodata – Large Hadron Collider (LHC), un dispozitiv care a costat aproape 9 miliarde de dolari si care va reproduce conditiile existente in momentul genezei universului, Big Bang. Prof. Irina Arefeva si dr. Igor Volovici, de la Institutul Matematic Steklov din Moscova sunt de parere ca prin acest vast experiment ce va debuta la inceputul verii, sub egida CERN, langa orasul elvetian Geneva, omenirea ar putea face cunostinta cu calatoriile in timp.
Ideea calatoriilor in timp s-a nascut atunci cand colegul lui Albert Einstein, Kurt Godel, a folosit teoria relativitatii pentru a arata ca expeditiile in trecut sunt posibile, dar numai din momentul in care pamantenii vor reusi sa creeze prima masina temporala – ceea ce inseamna ca daca la vara, experimentul CERN va reusi, ne-am putea astepta sa primim vizitatori din viitor, anul 2008 devenind astfel „anul zero” pentru turismul temporal!
Inca din 1949, cand aceasta idee a fost relevata, fizicieni eminenti au dezbatut problema calatoriei temporale, fiindca ea submina notiunile de cauza si efect, generand paradoxuri ireconciliabile: un calator temporal s-ar fi putut intoarce in trecut pentru a-si ucide strabunii, prin urmare teoretic el nu s-ar mai fi putut naste.
Enigmaticele „gauri de vierme” exista sau nu?
Dupa aproape saizeci de ani, controversa nu a fost inca transata. Cei doi savanti rusi sustin ca energiile dezvoltate de LHC sunt concentrate intr-o particula subatomica – de milioane de miliarde de ori mai mica decat un microb – care reprezinta caramida de baza a universului. Gravitatia terestra produce insa distorsiuni in acest cuantum spatio-temporal si energia produsa de LHC poate distorsiona timpul, in asa fel incat acesta se „intoarce”, practic, inapoi.
Aceste salturi inapoi, numite de savanti „curbe temporale inchise” ne-ar putea ajuta, cel putin in teorie, sa revedem momente din trecut. Schema a prins contur atunci cand in 1988, echipa profesorului Kip Thorne de la Institutul Tehnologic Pasadena, din California, a sustinut ca asa-numitele „gauri de vierme”, prin spatiu-timp, ar putea permite calatoriile temporale – ideea fiind popularizata de regretatul Carl Sagan in cartea sa, Contact.
Irina Arefeva considera ca experimentul LHC ar putea crea „gauri de vierme”, permitand o forma de intoarcere in trecut. Desigur, nimeni nu contesta ca aceste tunele miniaturale n-ar putea permite decat particulelor subatomice sa calatoreasca in timp, dar chiar si asa, inceputul e promitator. „Tot ceea ce speram, deocamdata, ar fi ca acest experiment sa ne ofere indicii clare despre existenta gaurilor de vierme. Daca o parte din energia produsa de ciocnirile particulelor va disparea brusc, ar insemna ca in urma coliziunilor unele particule au patruns, prin gauri de vierme, inapoi in timp”, spune dr. Volovici.
Nu toata comunitatea stiintifica este insa de acord cu opiniile exprimate de cei doi savanti rusi. Dr. Brian Cox, de la Universitatea Manchester, sustine ca: „Energia miliardelor de raze cosmice care au penetrat atmosfera terestra vreme de cinci miliarde de ani este cu mult mai mare decat cea produsa la LHC, prin urmare logic ar fi ca eventualii calatori temporali sa se afle deja aici. Nu cred ca experimentul desfasurat in Elvetia va face lumina in ceea ce priveste existenta gaurilor de vierme si cu atat mai putin ne va face sa ne trezim in laborator cu vizitatori din viitor.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii