Nevoile de apa ale omenirii sunt uriase. In unele tari ale lumii, in special din zonele desertice, apa e un lux. Undeva, in departare (sau in apropiere) se profileaza intinderile „nesfarsite” ale apelor marilor din care s-ar putea alimenta chiar si… martienii! Dar, ca o ironie a soartei, aceste ape sunt sarate.
Si, paradoxal, in acest secol al supertehnologiilor, stiinta e departe de a face minuni in problema, aparent banala, a desalinizarii. Metodele actuale folosite pentru tratarea apei presupun investitii mari in infrastructuri si un consum ridicat de energie. Pe de alta parte, recurg la agenti chimici, unii dintre acestia toxici…
Cel mai mare rezervor de apa pentru omenire il reprezinta apa marilor si oceanelor (97% din resursele acvatice, inclusiv calotele glaciare). Necesarul de apa potabila si pentru irigatii la nivelul global ar putea fi asigurat daca ar exista o tehnologie de desalinizare cu un consum rezonabil de energie. Din pacate, pana acum procedeele folosite s-au dovedit a fi extrem de costisitoare din punct de vedere energetic. E vorba in special de distilare, prin care se obtine apa dulce in urma procesului de evaporare-condensare. Specialistii americani sunt preocupati de o noua metoda, asa-zisa „osmoza inversa”, ce consta in separarea sarii de apa cu ajutorul unei membrane semi-permeabile, apa fiind presata asupra acesteia.
Membranele, din ce in ce mai ieftine, castiga in eficacitate permitand, asadar, filtrarea de mari cantitati de apa intr-un timp tot mai scurt. Lucrurile nu se opresc insa aici. Apa filtrata este supusa apoi unor procese de decontaminare, intrucat contine numerosi compusi toxici, in cantitati foarte mici. Tratamentele chimice sunt insa foarte costisitoare. O problema in plus. Solutia ar putea veni din partea unor materii nanostructurate (particule cu o marime de cateva milionimi de milimetru) sau din partea radiatiilor ultraviolete care au capacitatea de a transforma si de a lega substantele toxice.
„In termeni energetici, mentioneaza Mark Shannon, directorul Centrului de materiale avansate pentru purificarea apei de la Universitatea din Illinois (SUA) se poate spune ca transportul apei la mari distante presupune cheltuieli mai mari decat in cazul productiei de apa dulce prin filtrare. Sa nu uitam faptul ca 5% pana la 15% din electricitatea produsa in vestul SUA este folosita in transportul apei”. Specialistii insista, pe de alta parte, asupra colectarii apei de ploaie, fie pentru utilizare directa, fie pentru umplerea panzelor freatice, acestea beneficiind si de aportul apelor reziduale, o practica intalnita mai ales in Europa.
Comentarii