Pana nu demult, teza otravirii imparatului a fost larg acceptata. O teza sustinuta de concentratia mare de arsenic din parul sau. Pentru a o valida, sustinatorii ei au incercat sa gaseasca un vinovat (Montholon?!) si un mobil (bani, glorie, gelozie?). Cercetari recente configureaza insa un alt punct de vedere. La putina vreme dupa ce si-a dat sufletul, in data de 5 mai 1821, in urma unei perioade de 5 ani si 7 luni de exil in insula Sfanta Elena, s-au emis mai multe ipoteze legate de cauzele mortii imparatului.
S-a considerat ca ar fi putut muri in urma unui cancer la stomac sau a unui abces al ficatului sau ca ar fi fost ucis din ordinul englezilor sau al contelui Artois, viitorul Charles X. Sau, asasinat de un sot gelos. Aproape fiecare ipoteza e insotita de arsenic. Primul care a pus acest diagnostic a fost dr. Antommarchi (medicul personal al imparatului) si colaboratorii sai englezi, autorii autopsiei in urma careia au fost constatate leziuni canceroase la stomac. Prin anii ’60, un stomatolog suedez a tras concluzia ca Napoleon n-ar fi murit de moarte naturala si ca a fost asasinat. Acesta a analizat cateva fire de par si a depistat urme de arsenic.
Concluzia sa a facut cariera. Istoricii s-au intrecut in schitarea unor intrigi care ar fi culminat cu otravirea. Toti s-au indreptat spre Charles de Montholon, unul din companionii imparatului cu grad de general. Motivul? Gelozia. O alta versiune: Montholon ar fi incercat sa-l imbolveasca pentru a putea fi repatriat. Dar, fatalitate, dozele de medicamente administrate pe baza de arsenic i-ar fi grabit moartea. Noile analize ale unor esantioane din parul imparatului dinainte si dupa sosirea in insula (din medalioane) si dupa moartea sa, au spulberat aceste supozitii
Firele de par antume si postume au fost analizate la microscop, cantarite, masurate, tratate, supuse radiatiilor electromagnetice. S-a ajuns la concluzia ca in cazul unei intoxicatii cronice cu arsenic, parul contine acest element, in cantitate notabila, pe toata lungimea sa. Daca arsenicul ar fi fost cauza mortii in urma intoxicarii, Napoleon ar fi trebuit sa moara de cel putin trei ori. Studiile toxicologice au eliminat insa ipoteza unei contaminari din interior. Toate esantioanele studiate, cele din 1805, 1814 si din 1821 contineau doze mari de arsenic, repartizat relativ omogen – cu unele exceptii – de-a lungul firului. Concentratia de arsenic diferea insa de la un fir la altul din cadrul aceleiasi suvite.
Concluzia specialistilor a fost clara: contaminarea parului a fost exogena si a inceput cu mult timp inainte ca imparatul sa fie exilat. Care sa fi fost sursele de contaminare? Arderea lemnelor in seminee, manuirea armelor de foc, gloantele trase (constituind o sursa deloc neglijabila de arsenic volatil). Dar mai ales folosirea diverselor produse ce contineau arsenic pentru a conserva suvitele din medalioane.
DORIN MARAN
Comentarii