Un caz interesant si instructiv de manipulare ozenistica este cazul asa-zisei planete UMMO. La 6 februarie 1966, între orele 20 si 21, în Aluche, o suburbie a Madridului (Spania), un grup de soldati, ca si cativa martori independenti, spuneau ca au vazut aterizand si apoi decoland un disc luminos. Pe partea de jos a discului se zarea clar un semn care semana cu litera chirilica „j” (?). În locul aterizarii au fost descoperite si trei adancituri. În dupa amiaza de 1 iunie 1967, în San Jose de Valderas, o alta suburbie a Madridului, alti martori declarau ca au vazut un obiect în forma de disc, cu diametrul de vreo 40 de metri, plutind un timp nemiscat, dupa care a accelerat brusc, si-a schimbat culoarea, apoi a disparut într-o fractiune de secunda.
Doi fotografi au furnizat sapte fotografii asupra observatiei. Cateva ore mai tarziu, într-o alta suburbie madrilena, Santa Monica, cel putin noua martori au vazut aterizand si apoi decoland un obiect care parea incandescent. A doua zi la locul respectiv s-au gasit trei adancituri. În centrul triunghiului solul era radioactiv. Peste cîteva zile, locuitorii din zona au descoperit mai multe obiecte metalice cilindrice, purtand acelasi „j” chirilic si avand în interior o banda din material plastic.
În perioada care a urmat, investigatori OZN, personalitati stiintifice sau institutii oficiale – la început din Spania, apoi si din numeroase alte tari – au început sa primeasca scrisori de 6-10 pagini dactilografiate, incluzand uneori diagrame sau formule matematice, dar invariabil acel „j” chirilic. Scrisorile încercau sa dea impresia ca provin de la niste extraterestri veniti la noi din planeta UMMO, care ar fi satelitul unei stele aflata la 14,3 ani-lumina de noi. Textele contineau cunostinte stiintifice si tehnice pe care aparent mesagerii acelei civilizatii doreau sa ni le transmita. Uneori erau informatii recente dar cunoscute, alteori bizare si neverificabile. Faimosul semn UMMO, acel „j” chirilic, a aparut si în alte colturi de pe glob, între care la o faimoasa observatie, în 1989, la Voronej (Rusia).
Analiza pe calculator a fotografiilor, facuta în 1986, de ufologul Oscar Rey Brea, a dus la concluzia ca era vorba de falsuri. Specialistii OZN francezi, carora li s-a alaturat si Jacques Vallée, au opinat ca obiectele vazute puteau fi niste machete, în marime naturala… Majoritatea investigatorilor OZN, au considerat de la bun început ca inadvertentele si naivitatile cazului dovedesc ca totul e o înselatorie. Interesant este însa ca fizicianul francez Jean Pierre Petit, ca si cercetatorii spanioli, în frunte cu Antonio Ribera, au sustinut în continuare originea extraterestra a documentelor, ca si faptul ca informatiile primite erau inedite si de mare utilitate stiintifica…
Jacques Vallée, ca si alti cercetatori ai fenomenului OZN, erau de parere ca miscarea UMMO are în spate o organizatie sau o „secta” pamanteana, cu un „profet invizibil” si cu adepti foarte abili în a se disimula. S-a mai presupus ca autorii documentelor ar fi chiar primii „martori” ai OZN-ului de la Madrid.
Într-un interviu dat în noiembrie 2006, Jose Luis Jordan Pena, un personaj de mult implicat în fenomenul UMMO, a recunoscut ca totul a fost o actiune de dezinformare si ca el însusi a avut un rol important în aceasta cacealma despre care spune ca a fost „orientata catre o semi-elita: juristi, ingineri, fizicieni, medici si biologi”.
Pena recunoastea si faptul ca a fost de fapt un soi de „experiment sociologic, menit sa testeze indivizi cu o anumita pregatire stiintifica. Si au fost multe «victime», victime în ghilimele, dat fiind ca au crezut totul”. La întrebarea daca a avut si ajutoare, Pena a raspuns afirmativ. De pilda, niste prieteni au procurat substantele prin care „locul aterizarii” a devenit radioactiv. Altii au realizat „urmele” sau fotografiile.
Pena afirma ca nu regreta ceea ce a facut, regreta doar ca, la un moment dat, experimentul „a scapat de sub control”. A fost, de pilda, o secta care a marcat un numar de copii cu semnul UMMO (acel „J” chirilic). Daca ar fi s-o ia de la capat, nu s-ar mai implica în aceasta actiune.
La întrebarea daca a fost sustinut în întreprinderea sa de o agentie oficiala, eventual guvernamentala, poate straina, Pena a raspuns doar ca: „întrebarea e sensibila; pot sa spun numai ca nici o agentie guvernamentala spaniola nu m-a ajutat s…t dar întrebarea se extinde si la alte tari si în privinta aceasta as prefera sa tac”…
DAN D. FARCAS
Comentarii