Razboaiele nevazute ale serviciilor secrete      Caderea retelei  &n

          Din lucrarea „Servicii secrete straine” (Ed. Paco, 1999), extragem in aceasta saptamâna alte informatii legate de activitatea Serviciilor secrete britanice pe teritoriul tarii noastre.

          Din lucrarea „Servicii secrete straine” (Ed. Paco, 1999), extragem in aceasta saptamâna alte informatii legate de activitatea Serviciilor secrete britanice pe teritoriul tarii noastre.
          
          Caderea retelei, 15 persoane în total, s-ar putea datora si unor neglijente ontrainformative esentiale în activitatea statiilor S.O.E. de la Istanbul si de la Cairo. Iata ce noteaza despre acestea Ivor Poter: „…(…) Pe terasa acoperisului hotelului… cei mai tineri dintre noi ne distram urmarind evolutiile unei fantastice dansatoare din buric si discutiile, lipsite de orice precautie de securitate, purtate în jurul nostru de ofiteri superiori. Fiind ofiter de serviciu (…), Hugh Watson a gasit la un moment dat, într-un sertar neîncuiat (n.n. în hotelul „Continental” – Cairo), lista tuturor agentilor nostri din Balcani cu indicative cu tot.
          Dupa Ivor Porter, reprezentantii S.O.E. l-au contactat pe Iuliu Maniu în vara anului 1940, considerându-l omul cel mai nimerit a fi sprijinit în cazul ruperii relatiilor diplomatice, aceasta în pofida faptului ca Clare Hollingworth (trimisa a serviciilor engleze de informatii la Bucuresti sub acoperirea de corespondent al ziarului „Daily Express”) îl caracteriza pe Iuliu Maniu ca fiind… „un bun democrat, un om cinstit si un prieten al Angliei”, dar… „era ultima persoana la care te-ai fi gândit ca este capabila sa tina frâiele în mâna si sa stapâneasca furtuna”. „Inginerul petrolist” Gardyne de Castelain (indicativ la S.O.E.: D.H 13), director comercial la societatea petroliera anglo-româna „Unirea”, avea sa devina un „prieten” al lui Iuliu Maniu. Imediat dupa dictatul de la Viena, de Castelain l-a contactat pe Iuliu Maniu, cu scopul de a-l determina sa plece la Londra, unde, dupa modelul altor lideri politici din tarile ocupate, sa constituie „Comitetul Român Liber” un fel de guvern în exil.
          Iuliu Maniu si-a luat si alte angajamente, dar a cerut sa-i parvina o confirmare expresa din partea lui Winston Churchill, în ceea ce priveste integritatea României si restituirea nord-vestului României. Printr-o telegrama a venit o asemenea confirmare, care i-a fost aratata lui Maniu, în prezenta ambasadorului S.U.A, Mott Gunter si a presedintelui societatii petroliere „Româno-Americane”. Prezenta partii americane a fost expres solicitata de inginerul Rica Georgescu, în casa caruia a avut loc întâlnirea, acesta precizând ca S.U.A. si societatea sa petroliera trebuie sa fie informate. Ivor Porter nu poate confirma daca acea telegrama a fost urmata si de scrisoarea propriu-zisa, mentionând, însa, ca ulterior Maniu s-ar fi referit la o asemenea scrisoare.
          Initial, Maniu a intrat în planurile S.O.E. cu operatiunea „Ardealul”, unde urma sa pregateasca o rascoala împotriva Germanilor. Financiar, operatiunea avea sa fie sustinuta de guvernul britanic care va credita „British Phoenix Oil and Transport Company”, a carei filiala era „Unirea”. Filiera trimiterii banilor era, însa, ceva mai lunga, incluzând mai multi intermediari din exterior si din tara, pentru a se realiza acoperirea implicarii guvernului englez. În planul activitatilor propagandistice favorabile Angliei, s-a mizat pe exploatarea frustrarilor suferite de români în urma Dictatului de la Viena. Astfel, asociatii patriotice precum „Ardealul”, înfiintata de Partidul National Liberal si „Pro Transilvania”, constituita de Maniu, au fost contactate de Castelain, oferind sprijinul Angliei prin punerea la dispozitie, prin inginerul Ion Popovici, a sumei de 10 milioane de lei mizându-se, în mod special, pe Iuliu Maniu. Legaturile cu S.O.E. si „garantiile” lui Churchill l-au încurajat pe Iuliu Maniu sa ceara lui Antonescu permisiunea de a actiona nestingherit în vederea organizarii unei alternative politice pentru momentul în care Axa va fi înfrânta, iar englezii vor avea suprematia. Promisiunile engleze nu au avut nici pe departe acoperirea asteptata, nefiind posibila stabilirea unui aranjament definitiv, din comunicarile primite de Maniu din strainatate rezultând ca situatia României era „mizerabila la Londra si la Washington”. Iuliu Maniu, desi în legatura permanenta cu oameni ai serviciilor secrete britanice, nu a dat curs sugestiilor acestora, fiind, din acest motiv, apreciat negativ, ca un indecis care a perturbat activitatea informativa si de propaganda.