Industria farmaceutica se afla intr-un top neoficial al celor mai profitabile domenii economice, alaturi de cea a armamentului si de cea a produselor pentru copii. Interesanta si paradoxala „tovarasie”, nu-i asa? De fapt, n-ar fi nimic rau in faptul ca piata mondiala e plina de medicamente, daca s-ar vedea in realitate ca sumedenia de maladii ce bantuie in toata lumea bat neconditionat in retragere. Mai grav decat ceea ce stim cu totii este ca, in ultima vreme, se cultiva un fel de moda terapeutica, daca se poate spune astfel, stimulata pe fata: automedicatia.
Terapie de butic
In Europa, cheltuielile pentru medicamente pe cap de locuitor ii au drept campioni absoluti pe francezi, cu 682 euro; este suma alocata de stat. Mult prea mare pentru bugetul national, asa ca s-a decis o strategie cel putin bizara: stimularea populatiei sa se autotrateze. Cu alte cuvinte, iti faci analizele, afli ca ai cutare boala (sau numai te ingrijoreaza o durere de cap persistenta) si dai fuga la magazinul de la coltul strazii, iti cumperi singur medicamente, apoi te tratezi singur. Nu e absolut deloc un scenariu fictiv: exact asa se petrec lucrurile, deocamdata la un nivel prea mic, fata de dorintele finantistilor ce fac si impart sanatatea ca-n Caragiale. Astazi, bugetul automedicatiei este de numai 27 euro in Franta, 60 euro in Germania, 44 euro in Marea Britanie, 47 euro in Italia. Totusi, este o piata in progres: fata de anul 2007, cresterea atinge 4,1%; foarte mult la nivel european.
Daca luam drept reper „pacientul francez”, observam un lucru aproape incredibil. Intr-un an, 423 de milioane de unitati (tuburi, cutii, doze etc.) se vand fara reteta. Dintre toate, numai zece – majoritatea enumerate mai jos – acopera 68% din medicamentele vandute astfel. De altfel, ele sunt cunoscute bine pe plan mondial: Dolipran (dureri si febra) – 33%; pentru aceleasi probleme; Eferalgan – 17%; Nurofen – 9% si Dofalgan – 7%; urmeaza Humex – 7%; Strepsils – 6%; Fervex – 5% si alte cateva medicamente impotriva gripei si a racelii, a insomniei, a igienei buco-dentare. Principiul activ pe post de „vedeta”, adica prezent in cele mai multe dintre produsele farmaceutice cu vanzare libera ridicata, este paracetamolul.
Sanatatea scoasa pe taraba
Principalele afectiuni pentru care se da dezlegare la automedicatie sunt durerile si febra, diareea, tusea uscata, durerile in gat, caderea parului, tulburari ale somnului minore, tabagismul. Deocamdata, nu intra in discutie produsele de pediatrie, cele homeopatice, ca si cele fitoterapeutice ori cele ce pot fi deturnate catre alte scopuri (de pilda, utilizate de toxicomani). In orice situatie, se impune insa o educare riguroasa a populatiei, deoarece fiecare medicament poate fi eficace, dar si periculos. Multi farmacisti sunt inca foarte reticenti fata de ideea automedicatiei si ingrijorati de banalizarea notiunii de medicament, ajuns sa fie tratat ca un fel de aliment ce poate sa-ti placa sa nu. O atitudine normala au insa si multi producatori, ca si circa doua treimi din potentialii consumatori.
Totusi, principalul interesat este Statul, care se vede tot mai afectat de costurile oficiale si contabilizate ale sanatatii oamenilor. De aceea, intra in joc nenumarate strategii de vanzare a medicamentelor direct catre populatie. Spre deosebire de celelalte tari europene, in Franta e interzisa publicitatea pentru medicamente, cu exceptia celor necompensate. Un efect pervers: cresterea foarte rapida a site-urilor care ofera pe Internet informatii despre felurite patologii, indicand cu precizie anumite medicamente care ar trebui utilizate! Prin urmare, se elimina aproape explicit veriga cea mai importanta: medicul care ia contact direct cu pacientul, cel mai in masura sa recomande un tratament sau altul, in functie de fiecare caz.
Riscuri multiplicate
In SUA si in Marea Britanie, asa cum exista magazinele de produse alimentare cu autoservire, s-au infiintat si magazine de medicamente cu autoservire, exact dupa acelasi model, raioanele diferite oferind fie categorii de medicamente in functie de continut, fie dupa bolile tratate. Preturile „la liber” sunt similare, pana la de doua-trei ori mai mari fata de cele ale produselor echivalente ca efect vandute in farmacii. Mai grav este insa ca si riscurile cresc substantial. Daca acestea exista, intr-un procent scazut, si in cazul consultarii medicului, automedicatia poate duce la o alegere gresita si deci nu la lipsa efectului intr-o anumita patologie, ci la aparitia unor complicatii greu de controlat.
Medicina actuala „contabilizeaza” boli ca migrenele medicamentoase – dureri de cap cauzate de antalgice luate vreme indelungata – sau maladia laxativelor – iritatie a colonului provocata de abuzul de medicamente cu efect laxativ. Binecunoscutul paracetamol reprezinta cauza principala de intoxicatie medicamentoasa (a ficatului) in Marea Britanie. Exista si riscul sporit de a trata un simptom ce nu face parte din gama de manifestari specifice bolii presupuse de consumatorul-pacient. De pilda, o tuse banala poate fi primul semn al unui cancer pulmonar. In final, cine raspunde daca va exista fie si numai un caz de automedicatie cu final tragic? Evident, pacientul va fi singurul vinovat, nu insa si inculpat, tocmai pentru ca – deloc paradoxal – e si singura victima! Cat despre responsabilitatea morala, aceasta ramane o sintagma pentru idealisti; in realitate, ceea ce sta in centrul intereselor este profitabilitatea afacerii numite vanzare de medicamente, cu orice pret.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii